Știai? Nu știai! 6 lucruri despre Supernatural – serial

           Hello, there. În sfârșit am câștigat bătălia finală cu timpul, și revin în forță. Recent, mai exact săptămâna trecută, sezonul 12 al serialului a fost încheiat și m-am gândit că după 12 ani de muncă, băieții au ținut ascunse anumite lucruri motiv pentru care, hai să le discutăm. Menționez că am rămas marcată după ultimul episod și starea mea de șoc se va manifesta printr-un spam cu postari legate de Supernatural. Vă supărați?

șlll

1. Treburile ar fi trebuit să stea altfel în mod inițial: caracterul lui Jim Beaver, Bobby, ar fi trebuit să apară într-un singur episod; serialul s-ar fi numit Unnatural, iar acțiunea ar fi descris aventurile unui reporter, fără nici o legătură cu frații Winchester.

brothers, gif, and jared padalecki image

 2. Despre Jared Padalecki: cartea preferată: ‘Marele Gatsby’; filmul preferat: ‘Good Will Hunting’ (1997); are rădăcini poloneze; în 2005 împreună cu Jensen Ackles a primit din partea revistei People premiul ‘Cei mai sexy vanatori de fantome’; porecle: Sasquatch sau Jare; înălțime: 1,93 cm; căsătorit încă din 2010 cu Genevieve Cortese, fostă protagonistă Supernatural.
 
3. Despre Jensen Ackles: este de origine engleză, irlandeză și scoțiană; deși avea de gând să studieze medicina sportivă la Texas Tech University și să devină terapeut fizic, s-a mutat în Los Angeles să își înceapă cariera de actor; căsătorit încă din 2010 cu actrița Danneel Harris.
boys, Jensen Ackles, and dean winchester image
4. Aparent, pentru puțin timp, îl puteam suna pe Dean Winchester iar la telefon răspundea Jensen cu un scurt mesaj: ”Acesta este Dean Winchester, dacă este o urgență, lasă-mi un mesaj.”  
5. Numai nebunii în capul fraților. Scena în care Dean cânta Eye of The Tiger a fost ștearsă la cererea lui Jensen. Echipa a făcut o glumă pe seama actorului. Singura sursă de venit a Winchesterilor este escrocheria prin carduri. Dean este alergic la pisici și pierde mereu la foarfecă, hărtie, piatră pentru că alege mereu foarfeca.
6. Jensen a refuzat rolul pentru Căpitanul America pentru că și-a dorit să rămână în Supernatural.  

V-am cuprins! – Ioana

supernatural, dean, and dean winchester image
sezonul 12

Ce faci când…? #1

  Ziua bună, dragii mei. Pentru că ideile nu întârzie să îmi apară și pentru că de fel sunt o curioasă incurabilă, am ales să dau drumul unui nou subiect legat de trăirile și gândurile cititorilor. Desigur, opiniile mele sunt strict subiective. În comentarii aștept părerile și modul vostru de a rezolva lucrurile.

         1. Ce faci atunci când ai început o carte nouă și foarte populară dar pe tine nu te atrage?

         Întrebarea asta mi-a dat de gândit de foarte multe ori. Mi s-a întâmplat în special la o serie super-arhi cunoscută și anume, Născută din fum și os. Anul trecut pe vremea asta, dacă nu mă înșel, mi-am achiziționat-o foarte încântată după ce am văzut toate recenziile și părerile de bine despre ea. Ajunsă în bibliotecă mea și amânată pentru câteva săptămâni, atunci când am ales-o la lectură, m-a lăsat rece. Citeam în jur de 10-15 pagini și mă blocam. Mă tot uitam la numărul paginilor, la ceas să văd în cât timp am citit paginile respective și cel mai important: cât pentru numele lui Dumnezeu mai aveam. Mai pățisem o dată lucrul acesta cu ”adio, deocamdată”.

        Ulterior am părăsit lectura pentru că mai am aveam o speranța că într-o altă zi în care o voi relua îmi va plăcea foarte mult. Menționez că perioada ce a urmat a fost mai ceva ca un reading slump, nici de blog și nici de văzut seriale nu am mai avut chef. Așa ceva? Ziua care avea să îi ofere lui Laini Taylor încă o șansă a venit așa că într-un timp scurt, sper, recenzia va apărea.

        Născută din fum și os disponibilă la Editura Epica. Acum și volumul 2, Vremuri de sânge și străluciri de stele.

Imagini pentru daughter of smoke and bone banner

2. Ce faci atunci când ai văzut un film iar apoi ai aflat că a fost făcut după o carte?

         Plângi. De ce nu te-ai documentat, de ce, de ce, de ceeeeeeeee? Sigur că am pățit și lucrul acesta, doar din experiențe scriu. Love, rosie i-a adus împreună pe doi dintre actorii mei preferați și anume Lily Collins și Sam Claflin într-o adaptare după cartea Ceciliei Ahern, ”Suflete pereche”. Desigur, acum știu lucrul acesta dar acum 3 ani, nu știam. Dacă stau să mă gândesc mai bine acum 3 ani cred că eram aproape paralelă cu cititul, dar asta e altă discuție de care nu sunt prea mândră. Apărut în 2014, filmul este prima mea optiune, poate de aceea l-am văzut de vreo 7-8 ori, de revizionat într-o zi ploioasă, fericită, tristă, nervoasă, dezamăgită, șamd. Și prima mea recomandare.

         Indiferent dacă ești sau nu un fan al filmelor de drama, de dragoste, ar trebui să vezi filmul acesta pentru că sigur ești un fan al vieții. O poveste de viață și o lecție bună de urmat. Cartea înca nu am citit-o, este  undeva pe lista de așteptare. I-am recomandat-o unei colege, cu toate că eu nu o citisem, care nu a pus mâna niciodată pe o carte și a terminat-o în doar două zile.

Imagini pentru love, rosie banner

3. Ce faci când ai împrumutat o carte iar persoana respectivă nu ți-a mai înapoiat-o?

        Putere magică, forță mistică! Activăm uraganul, focul, apa, pământul, natura și rostim: Ai înghițit cartea sau te-a înghițit ea pe tine? Glumesc. Sau nu. Dar am pățit. Dacă stau să mă gândesc cartea încă îmi e la o colegă, dar știu ca e ținută în condiții bune. Heh, tocmai ce mi-am amintit de ea cu această postare. Subiectul cu împrumutatul cărților e oarecum sensibil pentru mine. Chiar dacă e doar o carte, a fost bănuțul meu și e copilul meu.

         Împrumutatul nu merge mai departe de camera părinților mei. Atunci când împrumuți cărți lucrurile sunt mai delicate pentru că avem tendința să stresăm omul cu întrebări: „la ce pagină ești?” „mai ai?” „la ce capitol?” „când ziceai că îmi aduci cartea?”. Sigur o să mai aibă chef omul de citit cartea dacă noi facem așa. Dar omule, fă și tu în așa fel să termini în timp util capodopera aia! P.S: Ioana, dacă citești articolul, hai adu-mi mâine vânătorii înapoi! =)

Imagini pentru the mortal instruments banner

        Cam atât pe ziua de azi, aștept răspunsurile voastre în comentarii. O zi bună!

V-am cuprins! – Ioana

Jeffrey Dean Morgan se întoarce în Supernatural sezonul 13?

           Dacă tot a venit mami, hai să îl aducem și pe tati, zic.

       Curând Andrew Dabb le-a comunicat celor de la TVline că statutul de cel mai mare rău făcător nu exclude întoarcerea lui Morgan ca John Winchester. 

      ”Chiar nu îmi fac griji pentru că atunci când se va întoarce, Supernatural va avea probabil 20 de sezoane, iar The Walking Dead va fi terminat de mult” a spus acesta râzând. ”Jeffrey este un actor minunat… Se descurca de minune jucând un rău făcător… Dar în același timp, dacă îi oferi un subiect bun, se poate întoarce imediat la a fi cineva pe care îl cunoaștem, îl iubim și îl simpatizăm a fi.

       ”Am încredere totală in el ca actor”, a mai spus EP, ”și cu siguranță abia aștept să îl văd (în rolul lui John Winchester) dacă se va întâmpla vreodată.”

        Supernatural a primit al 13-lea sezon care va conține 23 de episoade. Premiera va avea loc în data de 12 Octombrie, 2017.  Pregătirile vor începe la 26 iunie, iar filmările în jur de 10 iulie. Richard Speight Jr.(Gabriel) va regiza două episoade. Este al treilea sezon care va conține un nephilim. Sezoanele 12 și 8 fiind celelalte două. Jensen Ackles ar fi trebuit să direcționeze și el un episod însă cu deschiderea Family Business Beer Co., a trebuit să anuleze. 

șlll.png
Sursa: supernatural.wikia, supernatural-stuff

Ce spune semnul de carte pe care îl folosești despre tine?

Ne place să citim atât de mult încât uneori tindem să cărăm cartea cu noi peste tot. Ce te faci atunci când îți uiți semnul de carte în altă încăpere sau te apuci de o carte și efectiv nu mai găsești unul care să nu fie folosit? Împrovizezi. Postarea de astăzi are menirea de a vă destinde și de a vă face să zâmbiți. Lăsați la sfârșit comentariu cu metodele de improvizație pe care le-ați folosit.

1.Telefonul ca semn de carte

Chiar mi s-a întâmplat de multe ori să folosesc telefonul pe post de semn de carte. Cel mai probabil persoanele care îl folosesc în acest mod stau cu el pe aproape pentru a mai poza un citat frumos, pentru a mai posta o poză a cărții pe facebook/instagram, pentru a mai vorbi cu cineva. Da, cititul e mișto, dar dependența de facebook e și mai mare:))

2. Banii ca semn de carte

Aș putea fi considerată ca bogată, dar drept vorbind uneori mă scotocesc prin buzunare și folosesc ca semn de carte primul leu care îmi cade în mână. Bancnota din poză e doar cu titlu de prezentare Ce sunt banii dacă nu o bucată de hârtie? Numai buni de folosit pe post de semn de carte. Să vină toții banii semne de carte la mine…

3. Hârtia igienică – semn de carte

D-apoi cum să nu o folosești dacă citești în timp ce stai pe tron și îți dai seama că ar fi cazul să pleci de acolo dar ai uitat semnul de carte în dormitor. Nu poți pleca fără să te speli pe mâini și ștergi la …. deci improvizezi. Cititorul multitasking prezent aici la datorite!

4. Elastic de păr  ca semn de carte

Cum elasticile de păr sunt obiecte pierdute peste tot, deseori am șanse mai mari să dau peste unul în căutarea unui semn de carte. Haha…părul meu tot neprins rămâne. Improvizăm cu-n creion și acolo.

5. Colț îndoit

Metodă specifică cititorului păcătos. Recunosc, cartea a suferit câteva răni minore de dragul pozei dar a fost dusă repede în sala de reanimare și pagina aia încă trăiește. Acum serios, evitați această metodă! Priviți numai câte alternative găsiți. Imaginație vă trebuie.

6. Altă carte folosită ca semn de … carte

Doar un cititor înrăit și feroce care se apucă de 5 cărți o dată poate ajunge să apeleze la o alta pentru a o folosi în acest mod. Recunosc, nu folosesc foarte des această metodă. Am senzația că se lăbărțează cartea în care pun cealalt carte. Are sens ce zic?

7. Pix ca semn de carte

Apelez la un instrument de scris atunci când citesc în pauzele de la învățatul pentru examene. După îmi dau seama că am nevoie de stiloul ăla ca să scriu și cotrobăi totuși după un semn de carte. Asta pentru că adesea le pierd printre foile pe care urmează să le învăț. :)) Deci, o fi această metodă specifică cititorului bun la carte?

7. Plic de ceai ca semn de carte

Trebuie să fii prea zen pentru a folosi un plic de ceai ca semn de carte. Nu folosesc această metodă. Îmi țin plicurile de ceai în bucătărie (acolo unde le e locul) și nu prea citesc acolo. În plus, ce se întâmplă dacă iese culoarea din ceai și se pătează cartea? Agonieee.

8. Coperta cărții ca semn de carte

Bănuiesc că acesta ar fi scopul coperților de acest gen. E utilă metoda, dar doar pentru primele 50 de pagini. După am impresia că nu se mai închide cartea ca lumea și se boțește marginea paginilor. Nu recomand. Declar această metodă ca fiind specifică cititorilor care citesc cărți de dimenziuni reduse.

32641025-CC4E-4213-84E0-46840DD8EC50

9. Folosirea unui semn de carte clasic

Nu fac colecție, dar recunosc că îmi place să folosesc modele cât mai diverse și mă bucură enorm când cartea vine cu semnul de carte propriu. Dar, unde ar mai fi aventura dacă toți am folosi astfel de semne de carte? Am trăi după reguli, ori ele sunt făcute pentru a fi încălcate. Cu excepția interdicției de a îndoi colțul. Aia chiar e o regulă. Nu se încalcă! Bine, poate doar când faci poze pentru o postare de acest gen:))

Voi ce semne de carte dubioase mai folosiți? Cum vă place să vă aventurați pe meleaguri necunoscute și să trăiți „periculos”?

Alina Talabă

Urgia și Zorile – Renee Ahdieh || Recenzie

Imagini pentru urgia si zorile

Autor: Renee Ahdieh

Nr.pagini: 416

Editura: Epica

An apariție: 2016

       Deși cu greu am făcut rost de el, cheful mi-a revenit și iată că revin astăzi cu o nouă postare. De mult nu am mai făcut o recenzie, ba chiar am sărit peste o carte pe care am citit-o doar ca să vorbesc despre aceasta mai întâi. Oficial, am o nouă carte preferată și nu știu cum de doar Editura Epica a fost în sufletul meu mereu. „O combinație între Urzeala Tronurilor și O mie și una de nopți” așa cum au afirmat cei de la US Weekly. O poveste emoționantă care te va purta departe, în meleaguri necunoscute.

         Complet hotărâtă să își răzbune prietena, Șeherezada se oferă să îi fie mireasă califului din Khorasan, monstrul care își ucide în zori nevestele. Aceasta se decide nu numai să rămână în viață, ci și să îi pună capăt domniei băiețandrului. Îl atrage în mrejele sale, îi spune povești și speră că următorul răsărit să nu îi fie ultimul. Povestea ia o întorsătură neașteptată iar monstru se dovedește a fi un simplu băiat cu sufletul sfâșiat.

90fa9d3ebbf41bb5b468695e6e18b88d

     Ce-i drept nu am mai citit de mult o carte atât de bună. Cu o idee principală oarecum aparte, acțiunea este proiectată în Khorasan, ceva ce ar însemna astăzi Iran, Turkeninstan, Afghanistan, pe acolo. De aceea cu siguranță când ne vom gândi în viitor la această carte o vom asocia probabil cu Aladdin, Jasmine, Jafar și un covoraș magic.

      Povestea se deschide practic cu esența cărții pe care eu nu am înțeles-o de la început. (Ca să fiu sinceră nu am avut așteptări prea mari.) Am fost asaltată cu atâtea ale idei frumoase începând cu primul capitol astfel încat prologul mi-a devenit aproape inexistent. Dacă mă întrebați pe mine incipitul operei a fost cu siguranță unul de tip ex abrupto. Exact ca și la literatura română, autoarea noastră își începe lucrarea cu ceea ce a stârnit personajele și le-a antrenat în conflict. Cu inima frântă, Șazi este dispusă să renunțe la propria ei viață pentru Shiva, prietena ei cea mai bună care a fost omorâtă de către calif.

  „Voi apuca să văd cum soarele apune și mâine. Nu am voie să fac greșeli. Jur că voi apuca să văd cât mai multe apusuri de soare. Și te voi ucide. Cu mâinile mele.”

        După ce ceremonia are loc, Khalid își face apariția în camera ei și practic de aici evoluiază acțiunea. Ea îi oferă primul râs sincer, el îi oferă primul zâmbet.

„- Dar cine spune că sper să câștig dragostea supușilor mei? ripostă califul, pe un ton placid.

   Auzindu-i cuvintele, Șeherezada se întoarse spre el și-l țintui cu privirea.

– Și eu care am crezut, în tot acest timp, că sunteți un om inteligent, spuse ea, imitându-i, în derâdere, tonul rece al glasului. Ironia ei subtilă nu-i scăpă califului.

– Și eu care am crezut, în tot acest timp…, că nu vrei să mori, îi răspunse el, cu o grimașă în colțul gurii.”

        Și, de cine vă aduce aminte Khalid dragilor? Sau poate că nu ați mai citit, și o să vă ajut eu. Will Herondale la orizont, dragile mele. Cert este că, acest băiețandru monstru este versiunea mea 1masculină. Dacă vreodată v-ați întrebat cam cine sunt eu, dacă veți citi Urgia și zorile, cu siguranță veți afla. Khalid a avut parte de o copilărie grea și tronul i-a fost oferit pe nepregătite. Chiar dacă trecutul său se dezvăluie abia la sfârșit, din primele pagini ne-am putea da seama că nu e acel personaj negativ care să facă treaba cu mâinile lui. De acord, a omorât zeci de fete. Dar fetele au fost omorâte din porunca lui. Înțelegeți ce spun?

          După ce Șeherezada începe să îi spună povești, califul simte nevoia să o țină cât mai aproape de el și să o ferească de probleme chiar dacă știe încă din prima zi în care a văzut-o că ea avea să îi fie sfârșitul. Și a fost împăcat cu asta pentru că e conștient de câte familii a distrus. Știe că el e distrus, și știe că e monstru. S-a îndrăgostit de sinceritatea ei. Șazi emană sinceritate prin toți pori, de aceea motivul ascuns pentru care ea s-a oferit să îi fie mireasă nu îi dă pace.

18175882_1504500766256430_1283235746_o.jpg

             De cealaltă parte, Șeherezada are parte de un proces de maturizare, de evoluție. Deși sosită în palat complet hotărâtă că trebuie să își ucidă califul o dată cu trecerea timpului, se redescoperă și nu mai vrea să se întoarcă. Descoperă iubirea adevărată. De lămurit aici ar fi motivul pentru care multe persoane se feresc de această carte. Nu e un triunghi. Bine, este, dar nu este. Tariq este iubirea ei din copilărie, de acord. Dar atunci când maturizarea ajunge acolo unde trebuie să ajungă ea face diferența între ceea ce simte pentru Khalid și ceea ce simte pentru Tariq. Acesta luptă pentru ea, dar de fapt el luptă degeaba. Pusă în față faptului împlinit atunci când totul se năruie, palatul se prăbușește și ea trebuie să aleagă, Șazi știe bine de cine are nevoie, care este joonam-ul al ei. Aspectul acesta mi-a plăcut cel mai mult. A fost fată deșteaptă până la final și și-a dezvăluit sentimentele la momentul potrivit.

            Un punct al fetei care a fost oarecum tratat superficial este puterea ei, cea despre care nu știm multe lucruri. Cadoul oferit de învățător a ajutat-o pe Șazi să își descopere puterea. Presimt că în următorul volum v-a afla cum să o controleze.

             Finalul cărții m-a lăsat… m-a lăsat. Nu vreau să descriu pentru că știu bine că mi-ar fi imposibil să o fac fără să vă divulg câte ceva și ar fi păcat să îmi nărui munca.

„Așa că o să scriu și o înalț spre ceruri… Te iubesc – de mii și mii de ori. Și nu-mi voi cere nicicând iertare pentru asta.”

              Oare dragostea lor va supraviețui?



Puncte tari: aranjare în pagina, începutul de capitol

Puncte slabe: intenția unui triunghi amoros, DAR NU ESTE. Mergeți pe mâna mea.

Scena favorită: Nu mă pot horărî. Poate prima întânire, poate când a numit-o Regină a Khorasanului. Poate toate momentele în care a numit-o joonam, poate când a numit-o delam.



18056862_1881178362096198_803540485400999965_n.jpg        

               Mă încred în funcția mea persuasivă și chiar îmi doresc să citiți această carte. Am primit o lecție de viață, o nouă viziune pentru dragoste. Și am înțeles că dacă e să fie, o să fie.

V-am cuprins! – Ioana

*joonam – viața mea; delam – inima mea