Cum e cu bacalaureatul? || Partea a II-a

          În primul și în primul rând încep prin a spune că am verificat de 3 ori dacă am scris corect cuvantul „bacalaureat”. Căci da, nici după opt simulări și trei examene nu sunt sigura 100% că îl scriu corect.

           Trecând peste introducerea aceasta, mă văd nevoită să spun că a trecut ceva timp de la ultima postare și că e posibil să îmi fi pierdut pe alocuri din îndemănare. Iertare! Încet încet sper să îmi reiau activitatea atâț aici cât și pe pagină și în viața de zi cu zi.

           Mai întai de toate și până la bacalaureat, a fost absolvirea. De principiu trebuie să încheiem cele 12 clase, deci… absolvirea reprezintă un pas important în acest sens ( aparent mi-a rămas încă exprimarea deșteaptă).

            După banchet și toate nebuniile a venit perioada de tranziție. Gata școala, dar nu chiar. Printre pregătire la școală, în particular, te mai trezești că trebuie să înveți și singur (în cazul meu la română și biologie).

            Fiind la profil real, mai exact matematică – informatică ai zice că viața mea a fost tragică. Recunosc aici și mereu că locul meu nu a fost niciodată acolo, dar am putut. Am putut mai mult decât să tocesc, în limite medii la unele materii într-adevăr, niciodată un geniu neînțeles sau vreo minte luminată la vreo integrală tâmpită. Pentru că așa e, integralele sunt tâmpite oricât te-ai bate tu în piept că nu.

             Presiunea acestui examen a fost departe de mine până la probele orale. Abia acolo am început să mă consum pe alocuri. Frica de necunoscut ai spune. Totul bine și frumos.

             Am simțit stresul înainte cu câteva zile atunci când mi se părea că timpul trece mult prea rapid și că nu apuc să repet toată norma pe care mi-am împărțit-o pe zile și anume: recapitulare pe curente la română, 1 test la matematică + grile/ 3 capitole biologie. Niciodată nu era așa. Vă felicit pe toți cei care ați reușit să vă organizați asemănător. 

Proba scrisă la limba română

În limba română mi-am pus cea mai mare speranță. Știam că trebuie să trag la ce îmi place așa că practic învățatul la română nu a fost niciodată o povară. Exceptându-l pe Pillat, toate operele au decurs exact așa cum mi-am dorit eu. Binecuvântată fie ziua în care m-am decis să învăț totul la timp, câte puțin, pe rând. 

        M-a ajutat foarte mult faptul că am citit aproape toate cărțile din programă fără Enigma Otiliei – pe care pur și simplu nu am reușit să o diger – și Moromeții deoarece m-am uitat la film. De 3 ori mai exact. Am făcut tuturor operelor scheme și m-am ghidat în ultimele săptămâni după ele.

        Mi-am creat stresul singură cu toate teoriile și ipotezele despre ce ar putea să pice: sfântul Caragiale și Nelu Crenguță. Ceva Goga pe la subiectul II și nu știu ce articol de care prin minune am avut parte. Mai pe scurt, fără aceste presupuneri aș fi avut un somn liniștit și o viață relativ frumoasă. 

       În final mi-a picat fața. Am zis că „răzbim noi cumva la lumină” dar nu într-un cavou sau ceva. Alo? Unde s-au dus toți anii mei de muncă? În două strofe sau în nu știu ce ingambament? Mi-aș fi dorit Iona. Cu tot respectul pentru domn-Bacovia, că deh, pe el l-am scris, mi-aș fi dorit Iona. Am muncit prea mult ca să mă „bucur” de Plumb. Nu mă înțelegeți greșit, sper ca toată lumea să fi luat note mari, dar mi-aș fi dorit acea departajare. Să simt că cel de +9 s-a a învățat ani la rând și acum se bucură de munca sa creatoare că deh, acea artă poetică…

        Rezultatul meu a fost de 9,60. Mi-aș fi dorit să fac contestație, dar nu am făcut. Nu îmi explic încă de unde au plecat 0,40 puncte.

Proba obligatorie a profilului: matematica.

Dacă există vreun android mai android ca mine să ridice mâna. Dar vă zic eu, nu există. 

        Nu s-a speculat prea mult la matematică de aceea emoțiile nu au fost atât de acute ca la limba română. Subiectul a fost relativ accesibil pentru toată lumea și cu departajarea aferentă. Mi-a plăcut. 

        Dar ce să vezi, Ion copil atomic, duduia, adică eu în cazul de față, a trebuit să își suprapună câmpurile vizuale ale celor doi ochi în cel mai nepotrivit moment. Polinomul de la subiectul II a vrut să se dividă cu (x-1)^2 nicidecum cu x^2 – 1. Mai pe scurt era prea simplu domnule ce propunea Ministerul așa că m-am decis eu să modific subiectul. Mi-au zburat 0,50 puncte dintr-o greșeală. 

       Astfel am devenit subiect de pamflet în familie și propria-mi morală: să.nu.judeci.după.notă. Evident de aici am avut o ruptură. 0 încredere pentru ultima probă. 

        Mi-a fost învățătură de minte. Credeți-mă, am făcut exercițiul de 3 ori. De 3 ori am văzut același lucru. Nu am greșit din neștiință, am greșit din pură prostie și neatenție. Cum ziceam, învățătură de minte. 

        Rezultatul meu a fost 9,20. Nu avea niciun sens să depun contestație, 0,30 mi-au plecat la șirul lui Rolle. În sufletul meu e 9,70 pentru că-l merit. 

Proba la alegere a profilului: ANATOMIE, fiziologie umană și tot crezul înainte. Pe scurt, biologie.

    Un bacalaureat plin de surprize. Pus pe șotii Ministerul anul ăsta, nu altceva. Mai pe scurt am trăit cea mai mare dezamăgire din era dezamăgirilor și colac peste pupăza mai era și ziua mea. 

        Un 19 ani memorabil, dis-de-dimineață când m-am trezit la 4 să repet toate funcțiile de relație și de nutriție ale OMULUI. Pentru că studiam în primul rând ANATOMIE. 

        Și-au bătut joc de noi. :):)

        Ecosistemul lor antropizat va rămâne cea mai mare frustrare din anii parcurși de până acum. 67173809_447269259198192_4941522275351396352_n

         Rezultatul meu a fost 9,10. N-am visat vreodată că materia la care am muncit cel mai mult să îmi aducă nota cea mai mică. V-ați prins? A doua învățătură de minte. Nu ar fi avut niciun sens să depun contestație în condițiile în care m-am dus să dau examen la ANATOMIE. DA, era în programă. DA, nu învinovățesc pe nimeni în afara mea că nu am acordat importanța maximă subiectului dar oare ăștia de au dat la geografie, au avut și un minieseu din fiziologia reproducerii? Sau poate din formarea urinei? 

 

Concluzii

Consider că m-am pregătit suficient și că la momentul acesta acestea îmi sunt meritele. Am avut viață socială. Am ieșit în oraș, plimbat, mers în club și toate cele. Nimic nu e imposibil când ai o pregătire constantă. Iar eu asta am avut. Sau asta am încercat de la mine. 

       Pași mărunți. 

       Bacalaureatul e overrated. Nu mai e „Examenul Maturității” e doar o amiabilă, formalitate pentru încheierea acestui ciclu. 

       Ne vedem la facultate! The real joke!

V-am cuprins! 

Maxim Ioana

Realitatea de după bac: „ca orice om foarte singur, Ioana vorbește tare cu sine însuși, își pune întrebări și își răspunde…”.

4 zile în Brașov – Blog de călătorie

Nu am mai scris de mult un blog de călătorie. Cu ocazia mini-vacanței de 1 mai am evadat din rutina cotidiană, plecând 4 zile la Brașov. Orașul m-a cucerit. La finalul călătoriei, m-am întors în Iași cu părere de rău. Brașovul este genul acela de oraș în care m-aș muta fără păreri de rău, pentru că este un oraș care te uimește cu verdeața și curețenia lui. Am rămas plăcut surprinsă de arhitectura clădirilor din Centrul vechi, de ospitalitatea și spiritul jovial al localnicilor, de posibilitățile de divertisment pe care le-a avut de oferit.

Citește mai mult »

Book Haul | Februarie – Aprilie

Pentru că mi s-au adunat în bibliotecă câtevă cărți noi am zis să fac astăzi un mini book haul. Precizez că acestea sunt cărți cumpărate de mine, care așteaptă de ceva vreme să fie citite. Între timp încerc să termin seria Outlander. Am impresia că dacă mai cumpăr o carte, îmi va trebui cel puțin un an să mă apuc să o citesc, așa că mai bine nu o mai cumpăr deloc.

Citește mai mult »

„Cabina cu săruturi” – Beth Reeckles || Recenzie

SINOPSIS

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

From the Cupboard (3)

RECENZIE

            Ei, dacă vouă nu vă era, mie sigur îmi era dor de ceva romance, simplu, frumos, scris într-o manieră accesibilă și menit să fie pe sufletul tuturor.

            Mi-am dorit cartea asta încă de când a apărut la editură din cauza „micii” mele obsesii referitoare la detaliile dintre filme și cărți. Și ca de aproape fiecare dată, cartea bate adaptările.

            Nu am știut că povestea a apărut mai întâi pe Wattpad însă pe parcursul lecturii s-a simțit. Autoarea noastră prezintă oarecum dragostea adolescentină, care se încheie apoteotic la fel ca Engima Otiliei cu Felix liber să se realizeze profesional. Glumesc. Sau nu. Bănuiesc că examenul îmi tot face cu ochiul așa că din ce în ce mai des am intenția să compar ceea ce citesc cu scene și secvențe din romanele favorite cu gândul că va avea să îmi fie mai ușor.

To be continued…

              Elle și Lee sunt cei mai buni prieteni încă de când se știu pentru că vă vine să credeți sau nu, au fost născuți în aceeași zi. Încă de atunci sunt de nedespărițit iar relația lor pare să fie una cu totul și cu totul specială, aproape imposibilă de destrămat. Bine, asta dacă se ține cont de regulile stupide pe care le-au făcut acum y ani.

              Trebuie să recunosc că problema pe care autoarea a evidențiat-o prin această „dramă” este fie că vrem sau nu, un subiect cotidian de care vrem nu vrem ne lovim oarecum, cândva în viață. Și cred că maturizarea este menită să rezolve conflictul dintre cei doi frați și „alegerea” dintre prietenie sau dragoste.

„Screw the right thing to do. What do you want to do?”

              Oarecum forțat și desigur că nici la asta nu v-ați fi așteptat, Elle se îndrăgostește nebunește de Noah Flynn, fratele misterios și sexy care pare să fie de neatins și imposibil de enervant. Sau protector. Sau mai degrabă posesiv. Încărcat cu vreo 2, 3 probleme de comportament, ușor iritabil și cu o dorință pătimașă să se lupte damn, Ion și patima pentru pământ, send help, Flynn devine în final tot ceea ce fetele de la liceu și-ar dori: atent, scump și iubitor. Pe alocuri mi-a adus aminte de Hardin Scott..hm…

Imagini pentru kissing booth

              „Cabina cu săruturi” pe care cei doi prieteni o consturuiesc pentru carnaval reușește să îi și despartă într-un anume fel. Sau poate îi despart pe ei doi de trecut, de copilărie și îi ajută să facă pasul spre maturitate. 

A fost un roman drăguț, menit pentru relaxare și stare de bine. A fost practic pauza de care aș fi avut seara, înainte de culcare. 

             Da, mi-a plăcut mai mult cartea decât filmul. În special finalul. A lasat o idee mult mai clară și mai ușor de digerat. Și totuși avem un final deschis. E clar că povestea urmează să continue, fapt pentru care autoarea a anunțat chiar și volumul următor săptămânile trecute. 

            Mai mult de atât vom avea și „Cabina cu săruturi 2”, filmul. Mai jos găsiți anunțul oficial.

KISSING BOOTH 2 

RATING

Mi-a plăcut și cartea și filmul la fel de mult. Dar probabil ca pe la 14-15 ani aș fi văzut-o altfel.
Imagini pentru 4 stars

COLABORARE

Imagini pentru editura corint

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint, Leda Edge, cărora le sunt profund recunoscătoare pentru titlurile cu care nu încetează niciodată să ne uimească. 

Faceți o treabă minunată! 

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii (click aici) și în librăriile partenere. 

Vă cuprind!

Nu uitați de concursul de pe Instagram!

Maxim Ioana

 

 

 

O istorie întunecată. Împărații romani – de la Iulius Cesar la căderea Romei, de Michael Kerigan

Bună, dragilor!

Cartea Împărații romani a fost primită în dar de la Editura Corint. Vreau să vă spun că eu sunt pasionată de istorie și mereu mi-a plăcut să citesc despre Roma și Egiptul Antic. Probabil din această cauză am simțit că această carte s-ar putea ridica cu ușurință la așteptările mele.

În mare parte, fiecare capitol al cărții prezintă ascensiunea și decăderea unui împărat al Romei, în timp ce prologul și epilogul prezintă ascensiunea și decăderea Imperiului Roman.

Citește mai mult »