4 zile în Brașov – Blog de călătorie

Nu am mai scris de mult un blog de călătorie. Cu ocazia mini-vacanței de 1 mai am evadat din rutina cotidiană, plecând 4 zile la Brașov. Orașul m-a cucerit. La finalul călătoriei, m-am întors în Iași cu părere de rău. Brașovul este genul acela de oraș în care m-aș muta fără păreri de rău, pentru că este un oraș care te uimește cu verdeața și curețenia lui. Am rămas plăcut surprinsă de arhitectura clădirilor din Centrul vechi, de ospitalitatea și spiritul jovial al localnicilor, de posibilitățile de divertisment pe care le-a avut de oferit.

Rutina mea de îngrijire a tenului – 2019

Bună dragelor!

Astăzi vin către voi cu o postare dintr-o sfertă puțin diferită. În ultima perioadă achizițiile mele s-au îndreptat mai mult spre sectorul de skincare. Pentru că am început să acord o atenție mai mare acestui capitol, sper ca postarea aceasta să vă inspire și pe voi să aveți o grijă mai mare de tenul vostru.

Book Haul | Februarie – Aprilie

Pentru că mi s-au adunat în bibliotecă câtevă cărți noi am zis să fac astăzi un mini book haul. Precizez că acestea sunt cărți cumpărate de mine, care așteaptă de ceva vreme să fie citite. Între timp încerc să termin seria Outlander. Am impresia că dacă mai cumpăr o carte, îmi va trebui cel puțin un an să mă apuc să o citesc, așa că mai bine nu o mai cumpăr deloc.

Urzeala Tronurilor – 8×01 – așteptări & dezamăgiri || serial

    Zilele astea m-am tot gândit la faptul că dacă tot am luat o pauză de la recenzii să scriu și un altfel de articol cât îmi mai permite timpul. Și ce alt subiect aș fi putut să aleg dacă nu cel mai în trend zilele acestea?! 

Sapiens, scurtă istorie a omenirii – Yuval Noah Harari – Recenzie

Yuval Noah Harari este un tânăr profesie de istorie de la o universitate din Ierusalim. Prin intermediul celor 400 de pagini ale cărții Homo Sapiens încearcă să etaleze o scurtă istorie a omenirii, pornind de la descoperirea focului până la ambiția noastră de a deveni creatori, asemeni lui Dumnezeu.

„Cerul din adâncuri” – Adrienne Young || Recenzie

   Nici nu pot să îmi exprim sentimentul de libertate și bucuria pe care am simțit-o atunci când după săptămâni bune de teste, simulări, ascultări, pun mâna pe un roman bun și captivant. 

Hygge – Mica Enciplopedie. Rețeta daneză a fericirii – Meik Wiking || Recenzie

         Meik și-a petrecut ani din viață studiind magia vieții daneze. Astfel manifestarea hygge se definește prin atmsoferă, prezență, delectre, confort, pauză, recunoștință, armonie și în final egalitate („noi” în loc de „eu”).

„Cabina cu săruturi” – Beth Reeckles || Recenzie

SINOPSIS

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

RECENZIE

            Ei, dacă vouă nu vă era, mie sigur îmi era dor de ceva romance, simplu, frumos, scris într-o manieră accesibilă și menit să fie pe sufletul tuturor.

            Mi-am dorit cartea asta încă de când a apărut la editură din cauza „micii” mele obsesii referitoare la detaliile dintre filme și cărți. Și ca de aproape fiecare dată, cartea bate adaptările.

            Nu am știut că povestea a apărut mai întâi pe Wattpad însă pe parcursul lecturii s-a simțit. Autoarea noastră prezintă oarecum dragostea adolescentină, care se încheie apoteotic la fel ca Engima Otiliei cu Felix liber să se realizeze profesional. Glumesc. Sau nu. Bănuiesc că examenul îmi tot face cu ochiul așa că din ce în ce mai des am intenția să compar ceea ce citesc cu scene și secvențe din romanele favorite cu gândul că va avea să îmi fie mai ușor.

To be continued…

              Elle și Lee sunt cei mai buni prieteni încă de când se știu pentru că vă vine să credeți sau nu, au fost născuți în aceeași zi. Încă de atunci sunt de nedespărițit iar relația lor pare să fie una cu totul și cu totul specială, aproape imposibilă de destrămat. Bine, asta dacă se ține cont de regulile stupide pe care le-au făcut acum y ani.

              Trebuie să recunosc că problema pe care autoarea a evidențiat-o prin această „dramă” este fie că vrem sau nu, un subiect cotidian de care vrem nu vrem ne lovim oarecum, cândva în viață. Și cred că maturizarea este menită să rezolve conflictul dintre cei doi frați și „alegerea” dintre prietenie sau dragoste.

„Screw the right thing to do. What do you want to do?”

              Oarecum forțat și desigur că nici la asta nu v-ați fi așteptat, Elle se îndrăgostește nebunește de Noah Flynn, fratele misterios și sexy care pare să fie de neatins și imposibil de enervant. Sau protector. Sau mai degrabă posesiv. Încărcat cu vreo 2, 3 probleme de comportament, ușor iritabil și cu o dorință pătimașă să se lupte damn, Ion și patima pentru pământ, send help, Flynn devine în final tot ceea ce fetele de la liceu și-ar dori: atent, scump și iubitor. Pe alocuri mi-a adus aminte de Hardin Scott..hm…

              „Cabina cu săruturi” pe care cei doi prieteni o consturuiesc pentru carnaval reușește să îi și despartă într-un anume fel. Sau poate îi despart pe ei doi de trecut, de copilărie și îi ajută să facă pasul spre maturitate. 

A fost un roman drăguț, menit pentru relaxare și stare de bine. A fost practic pauza de care aș fi avut seara, înainte de culcare. 

             Da, mi-a plăcut mai mult cartea decât filmul. În special finalul. A lasat o idee mult mai clară și mai ușor de digerat. Și totuși avem un final deschis. E clar că povestea urmează să continue, fapt pentru care autoarea a anunțat chiar și volumul următor săptămânile trecute. 

            Mai mult de atât vom avea și „Cabina cu săruturi 2”, filmul. Mai jos găsiți anunțul oficial.

KISSING BOOTH 2 

RATING

Mi-a plăcut și cartea și filmul la fel de mult. Dar probabil ca pe la 14-15 ani aș fi văzut-o altfel.

COLABORARE

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint, Leda Edge, cărora le sunt profund recunoscătoare pentru titlurile cu care nu încetează niciodată să ne uimească. 

Faceți o treabă minunată! 

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii (click aici) și în librăriile partenere. 

Vă cuprind!

Nu uitați de concursul de pe Instagram!

Maxim Ioana

 

 

 

Leapșa: Îndrăgostește-te de cărți || Book Tags

  După cum știți sunt adepta sărbătorii iubirii românești, motiv pentru care sărbătoarea Dragobetelor este cea pe care am grijă mereu să o evidențiez în această perioadă a lunii. (de menționat și articolul din anul precedent – click aici).

Bird Box. Orbește – Josh Malerman || Recenzie + FILM

   O să fiu sinceră. Eram 98% convinsă că nu o să îmi placă. 2% a reprezentat o provocare pe care Editura Corint ne-a aruncat-o. Trebuia să o accept. Nu regret nici măcar o literă.

Bărbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh || Recenzie

          Să fiu sinceră, cu toată specialitatea mea în dragoste și toate cele nu mi-aș fi putut imagina acest romanul cu finalul pe care l-a avut. O surprindere totală. Și e de bine.

Cărți de citit în 2019 || TOP

          Ziua bună, dragilor! Sper că nu ați uitat de tradiție. Am avut cărți pentru 2017, cărți pentru 2018, iar acum vreau să vă arăt ce mi-ar plăcea mie să citesc anul acesta. Nu îmi mai pun limite ca anul precedent, dacă e să fie diversificat bine, dacă e să mă axez pe erotică, fantasy, thriller nicio problemă. 

Despre arta fericirii – Christophe Andre || Recenzie

           M-am lovit astfel în lectura mea și de una dintre cele mai virale, cunoscute, apreciate picturi, însă despre care nu știam absolut nimic, și 80% sunt sigură că nici voi: „Noapte înstelată” – Van Gogh, 1889.

O istorie întunecată. Împărații romani – de la Iulius Cesar la căderea Romei, de Michael Kerigan

Bună, dragilor!

Cartea Împărații romani a fost primită în dar de la Editura Corint. Vreau să vă spun că eu sunt pasionată de istorie și mereu mi-a plăcut să citesc despre Roma și Egiptul Antic. Probabil din această cauză am simțit că această carte s-ar putea ridica cu ușurință la așteptările mele.

În mare parte, fiecare capitol al cărții prezintă ascensiunea și decăderea unui împărat al Romei, în timp ce prologul și epilogul prezintă ascensiunea și decăderea Imperiului Roman.

„Mister O” – Lauren Blakely || Recenzie

  Să fiu al naibii dacă mai știu toate detaliile din romanul acesta pentru că să fiu al naibii dacă am mai citit atât de „pe repede înainte” de ceva vreme…

Sărutul Câștigătorului – Marie Rutkoski (Volumul III/ Triologia „Câștigătorului”) || Recenzie

         Mai încheiem o serie, adio Kestrel, adio Arin.

entuziasm & vârstă || storytime

 Mereu mi-am dorit să deschid subiectul acesta însă nu am știut exact cum. Este teoretic, practic prima mea postare în care nu voi vorbi în mod exclusiv despre cărți, filme sau seriale sau chiar beauty. Sau orice pare și este material. 

       Întotdeaua m-am întrebat de ce nu sunt oamenii mari la fel de entuziasmați. Și mi-am pus întrebarea asta uitându-mă la mine în comparație cu mama, cu tata sau chiar cu prieteni de peste 20 de ani. Deci de ce?

Conform DEX-ului ENTUZIÁSM-ul, entuziasme, s. n. este acea stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. 

    Acum că am lămurit treaba asta, ce ați spune să exemplific și câteva situații.

    1. Concediu/vacanța. Binecuvantare sau un stres în plus?

          De fiecare dată, dar de fiecare dată mi s-a întâmplat și mie și sigur și vouă ca părinții să fie pe ultima sută de metri în pregătirea vacanței. Pe când eu îmi făceam planuri de răsărit, bagajul cu 2 săptămâni înainte și tăiam zilele din calendar, mama era sinonim cu „meh”. Se bucură, normal că se bucură, doar va petrece timpul cu familia, va ieși din rutină și altele, dar de ce nu se bucură așa ca mine? E simplu, ea deja se gândește câtă treabă are când va desface bagajele peste 2 săptămâni, cam care ar fi bugetul mediu pe zi sau câte date are de introdus în calculator când se va întoarce la serviciu. 

2. Sărbători – în mod special Crăciunul (dacă tot am trecut de el).

           Anul acesta a fost parcă ca niciunul. Adică plictisitor. Mă doare să spun asta, dar nu a mai fost emoția aceea. Poate că am crescut, poate că au influențat asta câteva probleme de familie sau poate că pur și simplu mă folosesc de „nici sărbătorile nu mai sunt cum erau o dată”. Dar știți ce? Nici oamenii. Spune-mi mie cât entuziasm să-ți coci cozonacul dacă tu lucrezi până în Ajun că deh, nu știi niciodată cui îi vine să se plimbe. Așadar ce, te bucuri 2-3 ore în familie, pui 3 colinde (că deh, nema colindători), mănânci ceva mai „bun” că deh, e sărbătoare și te culci?!

 „Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul.” REBREANU

Vârsta.

Pac și am găsit vinovata.

             Nu. Cum îți sună monotonia totuși, rutina? Gândiți-vă că am stat 3 ore în oglindă prima dată când am ieșit într-un club. 3 ore + alte 48 înainte de entuziasm. Nu mai trec prin asta acum. Am fost, am văzut, mi-a plăcut sau poate nu, dar asta a fost. 

Poate îți sună normal, mie mi se pare trist. Poți să ai 33 de ani, 3 copii și să fii entuziasmat. Cam cum a fost mama când am mers la Aquaman. De ce? A mai făcut și ea altceva. Mai un pectoral, mai i-au bubuit urechile, cert e că nu a văzut facturi. 

          Vedeți? Am descoperit o modalitate prin care să îi schimb starea din spirit, găsește și tu. „Nu te plafona”. Replica pentru care mi-am ales profilul. 

           Încearcă să faci și „altceva”. Și nu mă refer la „altceva” prin săritul cu parașuta (deși dacă ai ocazia, fă-o!) sau skiatul în Muntenegru. Mă refer la lucruri simple. Oferă-ți câteva momente și gândește-te ce anume te entuziasma pe tine când erai mic, fraier sau orice altceva. Încearcă să le combini cu utilul și eliberează-te de toate grijile tale cotidiene. 

          Nu e ușor și nici nu am zis că este. Nu te gândi că mă trezesc cu o patimă arzătoare la ora 6 ca să mă pregătesc de 2 ore de matematică. Nu, nu e astă primul gând. Mă gândesc la ce îmi place mie: atmosfera de la ora, doamna profesoară și în final îmi capăt entuziasmul. Înțelegi ce zic?

   Închei prima pagină din cele multe ce mi-aș dori eu să mai vină spunându-vă un singur lucru: enziasmul ajută. Gândește-te la entuziasm ca la zahărul din cafea: chiar dacă o bei și simplă, știi sigur că măcar cu un pliculeț va fi mai bună. 

„Pentru cei care urăsc ziua de luni şi aşteaptă weekend-ul şi concediile ca peo izbăvire: Dacă urăşti ziua de luni este doar o chestiune de timp până când ajungi să îţi urăşti întreaga săptămână şi, în curând, întreaga viaţă. Faptul că urăşti ziua de luni este un semn timpuriu că eşti pe un drum greşit şi oricât demult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Pentru mulţi oameni, ziua de luni semnifică începutul activităţii care le ocupă cel mai mult timp din durata existenţei lor. De obicei este muncă sau şcoală. Faptul că nu îţi place ceea ce faci, faptul că nu aştepţi cu entuziasm o nouă zi pentru a face activitatea pe care o alegi în mod voluntar zi de zi, dar — deşi nu îţi place — continui să o faci cuperseverenţă, ce îţi spune? Dacă nu îţi place ziua de luni, e un semn că activitatea principală a vieţii tale îţi face rău în loc să îţi facă bine.”  –  Pera Novacovici

Mi-ar plăcea să dezbatem subiectul împreună și să îmi spuneți în comentarii și părerea voastră. 

V-am cuprins! 

Maxim Ioana

„Coroana” – Kiera Cass (Volumul V/Seria „Alegerea”) || Recenzie

9 zile. 9 zile fără să mă ating de o altă carte după ce am terminat-o pe aceasta. După ce am terminat una dintre cele mai plăcute serii citite.

„Trei cuvinte, cinci minciuni” – Michel Stanovici || Recenzie

Un roman deosebit de verosimil, plin de citate istețe și umoristice care au ca scop în mare partea să scoată în evidență femeia așa cum este ea, simplă, splendidă și pură.

Contraste, de Maria Metco

Înainte de a vorbi propriu zis despre această carte, vreau să vă urez Sărbători fericite și un An Nou cât mai pe sufletul vostru. Nu am reușit să postez foarte des pe blog, dar vreau să știți că sunt mereu cu gândul la voi.

Acum să revenim la acest roman. Numele Contraste este cât se poate de potrivit pentru că Maria Metco reușește să își descrie personajele în contrast unele cu altele. Chiar și întâmplările relatate sunt conturate adesea în antiteză, conducând spre finalul cărții către o atmosferă plină de suspans.