Hollywood la Phenian. Despre iubire, filme şi răpiri în Coreea de Nord, de Paul Fischer | Recenzie

20170420_192027

Kim Jong-il doreşte cea mai puternică industrie cinematografică în Coreea de Nord 

Pentru cine nu a auzit de regimul totalitar din Coreea de Nord, le sugerez să urmărească mai des știrile. Astfel vor afla că suntem amenințați de către statul nord coreean cu câte o bombardare nucleară cam o dată pe lună. Însă nu despre acest subiect se discută în această carte.

Kim Jong-il este fiul Marelui Conducător Kim Il-Sung. Se spune că aceasta ar fi fost născut în plin viscol, într-o cabană rece, fără sursă de căldură, iar că în clipa în care a venit pe lume, cerul s-ar fi însesinat. ”Norii întunecați s-au risipit și a apărut un curcubeu dublu, cel mai strălucitor curcubeu dublu văzut vreodată.” Legenda spune că nașterea iubitului conducător ar fi fost prevestită de o rândunică care cântase despre un mare general care va conduce lumea întreaga.

Pe parcursul romanului se vorbește despre iubirea pe care o manifestă Kim Jong-il pentru filmele din țara natală, dar și aprecierea lui față de peliculele interzise din afară. Aflat într-o societate izolată de lumea exterioară, realizează că prin intermediul filmelor propagandiste poate sădi bine sămânța cultului personal în mintea poporului. În anii ’50 realizează că nu poate realiza filme pe măsura celor din afara granițelor, deoarece oamenilor din țara sa le era interzis să le vadă, deci practic le era imposibil să învețe din capodoperele altora. Sătul să urmărească aceleași filme cu scene filmate din unghiuri fixe și cu scenarii repetite, Kim realizează că visul său de a face din Republica Populară Coreeană de Nord mama filmelor din întreaga lume poate fi realizat doar prin aducerea unor oameni din afară. Hotărăște așadar să îl răpească pe regizorul Shin Sang-ok și pe soția acestuia, actrița Choi Eun-hee.

c954e4e3e17d5ead34429fd91e566b6b

Cum e să trăiești în societatea totalitaristă a Coreei de Nord?

Romanul dedică un capitol întreg pentru a descriere viața poporului nord-coreean. Voi copia câteva pasaje din aceasta. Pe mine m-au marcat, mirat, cutremurat și poate chiar mi-au stârnit mila.

”Imaginați-vă pentru o clipă că, prin mila lui Dumnezeu sau prin grija sorții, oricum ați vrea să-i spuneți, v-ați născut și ați crescut în Coreea de Nord. Cel mai probabil v-ați fi născut într-o familie neutră sau din clasa ostilă după clasificarea songbun(…)”

”În timpul anilor de școală ați fi învățat biografia lui Kim Il-Sung pe dinafară. Ați fi învățat că hrana pe care o primiți era un dar de la Marele Conducător, căruia trebuia să-i fii recunoscător, căruia trebuia să-i fii recunoscător pentru faptul că ți-a dat-o. Ați fi învățat matematica prin adunarea și înmulțirea numărului de soldați meriani morț sau prin numărul de mereu furate dintr-o fermă locală de un mișel de japonez.”

”Poate că într-o zi ai fi găsit pe cineva cu care să vrei să te căsătorești, așa că trebuia să obții permisiunea obligatorie din partea statului. După ce o obțineai, urma să fii căsătorit de un funcționar local al partidului, lângă statuia din localitate a lui Kim Il-Sung. Este de așteptat ca soțul și soția să aibă același sangbun ca și tine, care va fi transferat și copiilor.”

Capitolul continuă. Într-o astfel de societate au fost tărâți cu forța regizorul și actrița care au fost răpiți.

29050949

Intrarea în grațiile lui Kim Jong-il

Bineînțeles, cei doi aveau o familie în Coreea de Sud la momentul răpirii lor. Gândul la copiii care s-ar fi putut simți abandonați i-a făcut să își dorească evadarea. Dar pentru a evada aveau nevoie să câștige încrederea iubitului conducător. Încep astfel să urmeze un plan menit să îi aducă în grațiile acestuia. Shin Sang-ok mai încercase de 2 ori să evadeze. Știa că dacă și de această dată va eșua, vor fi amândoi morți.

Mi-a plăcut foarte mult genul acesta de roman. Societatea coreeană mă pasionează din totdeauna, datorită dramelor sud-coreene pe care obișnuiam să le urmăresc în trecut. Cartea este misterioasă și sumbră, dar doar pentru că descrie o țară prea puțin cunoscută nouă și despre care aflăm lucruri doar prin intermediul mărturiilor celor care au reușit să evadeze. Vă recomand cartea cu drag. Țin să cred că vă va deschide mintea și vă va atrage atenția asupra puterii propagandei. Zilele trecute citisem faptul că Romania ar fi ținta unui atac de propagandă. Nu știu ce să cred. Am învățat doar că istoria se repetă. În schimb, deși ficțiunea e demnă de apreciat și de laudă, poate că din când în când ar trebui să ne mai confruntăm și cu realitatea.

Nota: +5/5 ★+

Cartea poate fi achizionată de pe site-ul Editurii Corint. Mulțumesc editurii pentru șansa de a o citi. Sper să vă placă și vouă la fel de mult. Eu cu siguranță voi aduce pe raft și alte cărți din cadru editurii Corint Istorie.

Alina Talabă

Regina albă, de Philippa Gregory | Recenzie

reginaAlba(2)

Regina albă este cartea care mi-a întrecut cu mult așteptările. Intuiam faptul că va fi una de natură istorică, prin prisma titlului și a sinopsisului dar nu credeam că va fi în stare să îmi capteze atenția în modul în care a făcut-o.

Acțiunea se petrece în timpul domniei regelui al IV-lea al Angliei. Regina albă urmărește în de-aproape povestea lui Elizabeth Woodville, o curtezană rămasă văduvă. Soțul său a fost ucis în războiul dintre casa de York și casa de Lancaster, iar pământurile acestuia au fost confiscate de către curtea regală deoarece a fost considerat trădător.  Rămasă fără avere, Elizabeth se hotărăște să riște și astfel ajunge să îl aștepte pe rege la marginea unui drum pentru a-l ruga să îi restituie măcar o parte din avuția pierdută. Aceasta dă dovadă de coloană vertebrală și verticalitate în fața regelui, fapt ce îi stârnește acestuia interesul pentru aceasta. Cam așa începe cartea, continuând apoi să urmărească încercarea celor doi de a se menține rege și regină peste ținuturile Angliei, misiune ce se dovedește deseori imposibilă. Citește în continuare „Regina albă, de Philippa Gregory | Recenzie”

În umbra pașilor tăi, de Vitali Cipileaga | Recenzie

In_umbra_pasilor_tai_vitali_cipileaga„Poți schimba un om, iubindu-l!”

În umbra pașilor tăi este un roman ale cărui personaje par a nu fi schițate complet. Spun asta deoarece pe tot parcursul lecturii ai impresia că deși citești o carte despre Theodor nu știi mai nimic despre viața acestuia. Toate persoanele din carte par să trăiescă în umbra unor secrete, care dacă ar fi destăinuite probabil ar face tututor viața mai ușoară.

Începutul romanului urmărește prăbușirea pe toate planurile a tânărului Theodor ca urmare a pierderii viitoarei sale soții, Paula, într-un accident de mașină. Încă din primele pagini ne este prezentată și povestea unui alt personaj, aflat undeva între viață și moarte pe un pat de spital. Mi-ar fi plăcut să nu citesc deloc acest capitol. Vă voi spune mai jos de ce. După o perioadă de aproximativ 2 ani se pare că Theo este dispus să reînceapă o viață normală alături de Laura. Totuși, trecutul nu îi dă deloc pace și pare că se materializează prin intermediul unor scrisori anonime primite cu regularitate. Citește în continuare „În umbra pașilor tăi, de Vitali Cipileaga | Recenzie”

Tronul de cleștar, de Sarah J. Mass | Recenzie

tronul-de-clestar_recenzie

Deci această carte este extraordinară. Apărută în limba română în anul 2013, mereu am fost atrasă de eroina principală de pe copertă. Nu îmi dau seama de ce a durat atât de mult până să mă apucsă o citesc.

Ce este Erilea?

Erilea este un continent din universul conturat în roman. Cândva o lume magică, unde forțele binelui, creaturi mitologice, zâne și oameni trăiau în armonie, Erilea ajunge să fie stăpânită de barbarul tată al lui Dorian Havilliard. Acesta conduce cu mână de fier noi și noi cuceriri, având mereu grijă să spintece toți rebelii care dau dovadă de nesupunere.

Imagini pentru lilian throne of glass

De nesupunere a dat dovadă și Celaena Sardothien, cel mai temut asasin din Erilea. Capturată de către oamenii regelui, aceasta sfârșește în ocnele din Endovier, recunoscute fiind pentru faptul că nimeni nu reușește să supraviețuiască acolo mai mult de câteva luni. Dorian pornește într-o calătorie spre ocne,

pentru a o obliga pe Celaena să participe drept campion al său într-o luptă pe viață și pe moarte alături de alți răufăcători aleși de sponsori de pe toate colțurile continentului.

Momită cu promisiunea libertății, Celaena acceptă.

Ce mi-a plăcut la Tronul de cleștar?

Faptul că nicioadată nu știi la ce să te aștepți. Totul pare că începe să urmeze un curs normal, când deodată apare un cadavru sfârtecat de cine știe ce animal care alarmeazăImagini pentru chaol westfall întreaga curte.

Celaena, în ciuda vârstei sale, este un asasin foarte talentat și extrem de isteț. Anticipeaza mereu mișcările celor din jurul său. Iubește să citească. Are limba iute și dă replici foarte istețe. Îl puncte la punct pe prințul Dorian, dar și pe comandantul gărzilor, Chaol Westfall.

Între Chaol, Dorian și Celaena pare a se lega un triunghi amoros. Zic pare, deoarece nu mi s-a părut deloc clișeic. Și-n plus te învăluie: când zici că în sfârșit pare că nutresc sentimente, când îți dai seama că sunt doar prieteni. Când ai speranța că rămâne cu unul, când se apropie mai mult de celălalt.

În ciuda triunghiului amoros, Celaena nu își bate joc de niciunul. Nu e genul Imagini pentru dorian havilliardpersonajului idiot care să se îndragostească de 3 deodată și să îi momească pe toți în mrejele ei. Celaena pur și simplu este ea și atât. Am apreciat enorm asta.

Magie și rune magine și curaj și crime și mister și comploturi la curtea regală, invidii și căsătorii aranjate, fantome și spirite, demoni și portaluri spre altă lume. Cartea asta pare să le aibă pe toate, fără a părea însă că e prea încarcată sau că ceva a fost băgat de mântuială. Nu, totul se încheagă foarte armonios, povestea fiind bine pusă la punct.

modul cum sunt descrise bătăile din timpul testelor pe care trebuie să le treacă Celaena.

baieții sunt frumoși (vedeți în drepta).

Ce nu mi-a plăcut?

lașitatea anumitor personaje. Mi-ar fi plăcut să fie mult mai curajoase și să dea dovadă de mai multă tărie de caracter;

Regele din Erilea este un tiran. Ajungi să-l urăști la sfârșitul primului volum și să te rogi ca în al doilea să i se întâmple naibii ceva, ținând cont că în primul abia reușești să îi distingi potențialul malefic.

Perrington este și el bun de bătut și de tras în țeapă într-o piață publică.

Vă recomand cartea tuturor. Trebuie să citiți. Vă oblig să o citiți! Adică o carte atât de captivantă nu am mai citit de ceva vreme. Nici Înainte să te cunosc nu s-a ridicat la nivelul ei. Povestea este prea bine scrisă, prea bine pusă la punct. Cu multe detalii, personaje și intrigi, menite să te facă să dai paginile fără să observi cum trece timpul.

Nota: +5/5 ★★★★★

Eu am citit cartea în engleză și am apreciat foarte mult scriitura lui Maas. În română am înțelesc că traducerea nu ar fi chiar atât de strălucită, dar eu zic să îi dați totuși o șansă.

pret_libris pret_elefant

Alina Talabă

Cărți abandonate #1: Fericirea începe azi, de Jamie McGuire

recenzie fericirea incepe azi carte jamie McGuire

Deși unii dintre voi mi-au recomand călduros Fericirea începe azi, nu mi-a plăcut deloc.

Nu știu de ce, dar am avut presentimentul că această carte mă va dezamgi. Am zis totuși să îi dau o șansă, ținând cont de popularitatea ei. Ei bine, nu am reușit să depășesc 100 de pagini de citit. Personajele deveniseră prea tâmpite (scuzați cuvântul) pentru gustul meu.

Citește în continuare „Cărți abandonate #1: Fericirea începe azi, de Jamie McGuire”