Cum e cu bacalaureatul? || Partea a II-a

          În primul și în primul rând încep prin a spune că am verificat de 3 ori dacă am scris corect cuvantul „bacalaureat”. Căci da, nici după opt simulări și trei examene nu sunt sigura 100% că îl scriu corect.

           Trecând peste introducerea aceasta, mă văd nevoită să spun că a trecut ceva timp de la ultima postare și că e posibil să îmi fi pierdut pe alocuri din îndemănare. Iertare! Încet încet sper să îmi reiau activitatea atâț aici cât și pe pagină și în viața de zi cu zi.

           Mai întai de toate și până la bacalaureat, a fost absolvirea. De principiu trebuie să încheiem cele 12 clase, deci… absolvirea reprezintă un pas important în acest sens ( aparent mi-a rămas încă exprimarea deșteaptă).

            După banchet și toate nebuniile a venit perioada de tranziție. Gata școala, dar nu chiar. Printre pregătire la școală, în particular, te mai trezești că trebuie să înveți și singur (în cazul meu la română și biologie).

            Fiind la profil real, mai exact matematică – informatică ai zice că viața mea a fost tragică. Recunosc aici și mereu că locul meu nu a fost niciodată acolo, dar am putut. Am putut mai mult decât să tocesc, în limite medii la unele materii într-adevăr, niciodată un geniu neînțeles sau vreo minte luminată la vreo integrală tâmpită. Pentru că așa e, integralele sunt tâmpite oricât te-ai bate tu în piept că nu.

             Presiunea acestui examen a fost departe de mine până la probele orale. Abia acolo am început să mă consum pe alocuri. Frica de necunoscut ai spune. Totul bine și frumos.

             Am simțit stresul înainte cu câteva zile atunci când mi se părea că timpul trece mult prea rapid și că nu apuc să repet toată norma pe care mi-am împărțit-o pe zile și anume: recapitulare pe curente la română, 1 test la matematică + grile/ 3 capitole biologie. Niciodată nu era așa. Vă felicit pe toți cei care ați reușit să vă organizați asemănător. 

Proba scrisă la limba română

În limba română mi-am pus cea mai mare speranță. Știam că trebuie să trag la ce îmi place așa că practic învățatul la română nu a fost niciodată o povară. Exceptându-l pe Pillat, toate operele au decurs exact așa cum mi-am dorit eu. Binecuvântată fie ziua în care m-am decis să învăț totul la timp, câte puțin, pe rând. 

        M-a ajutat foarte mult faptul că am citit aproape toate cărțile din programă fără Enigma Otiliei – pe care pur și simplu nu am reușit să o diger – și Moromeții deoarece m-am uitat la film. De 3 ori mai exact. Am făcut tuturor operelor scheme și m-am ghidat în ultimele săptămâni după ele.

        Mi-am creat stresul singură cu toate teoriile și ipotezele despre ce ar putea să pice: sfântul Caragiale și Nelu Crenguță. Ceva Goga pe la subiectul II și nu știu ce articol de care prin minune am avut parte. Mai pe scurt, fără aceste presupuneri aș fi avut un somn liniștit și o viață relativ frumoasă. 

       În final mi-a picat fața. Am zis că „răzbim noi cumva la lumină” dar nu într-un cavou sau ceva. Alo? Unde s-au dus toți anii mei de muncă? În două strofe sau în nu știu ce ingambament? Mi-aș fi dorit Iona. Cu tot respectul pentru domn-Bacovia, că deh, pe el l-am scris, mi-aș fi dorit Iona. Am muncit prea mult ca să mă „bucur” de Plumb. Nu mă înțelegeți greșit, sper ca toată lumea să fi luat note mari, dar mi-aș fi dorit acea departajare. Să simt că cel de +9 s-a a învățat ani la rând și acum se bucură de munca sa creatoare că deh, acea artă poetică…

        Rezultatul meu a fost de 9,60. Mi-aș fi dorit să fac contestație, dar nu am făcut. Nu îmi explic încă de unde au plecat 0,40 puncte.

Proba obligatorie a profilului: matematica.

Dacă există vreun android mai android ca mine să ridice mâna. Dar vă zic eu, nu există. 

        Nu s-a speculat prea mult la matematică de aceea emoțiile nu au fost atât de acute ca la limba română. Subiectul a fost relativ accesibil pentru toată lumea și cu departajarea aferentă. Mi-a plăcut. 

        Dar ce să vezi, Ion copil atomic, duduia, adică eu în cazul de față, a trebuit să își suprapună câmpurile vizuale ale celor doi ochi în cel mai nepotrivit moment. Polinomul de la subiectul II a vrut să se dividă cu (x-1)^2 nicidecum cu x^2 – 1. Mai pe scurt era prea simplu domnule ce propunea Ministerul așa că m-am decis eu să modific subiectul. Mi-au zburat 0,50 puncte dintr-o greșeală. 

       Astfel am devenit subiect de pamflet în familie și propria-mi morală: să.nu.judeci.după.notă. Evident de aici am avut o ruptură. 0 încredere pentru ultima probă. 

        Mi-a fost învățătură de minte. Credeți-mă, am făcut exercițiul de 3 ori. De 3 ori am văzut același lucru. Nu am greșit din neștiință, am greșit din pură prostie și neatenție. Cum ziceam, învățătură de minte. 

        Rezultatul meu a fost 9,20. Nu avea niciun sens să depun contestație, 0,30 mi-au plecat la șirul lui Rolle. În sufletul meu e 9,70 pentru că-l merit. 

Proba la alegere a profilului: ANATOMIE, fiziologie umană și tot crezul înainte. Pe scurt, biologie.

    Un bacalaureat plin de surprize. Pus pe șotii Ministerul anul ăsta, nu altceva. Mai pe scurt am trăit cea mai mare dezamăgire din era dezamăgirilor și colac peste pupăza mai era și ziua mea. 

        Un 19 ani memorabil, dis-de-dimineață când m-am trezit la 4 să repet toate funcțiile de relație și de nutriție ale OMULUI. Pentru că studiam în primul rând ANATOMIE. 

        Și-au bătut joc de noi. :):)

        Ecosistemul lor antropizat va rămâne cea mai mare frustrare din anii parcurși de până acum. 67173809_447269259198192_4941522275351396352_n

         Rezultatul meu a fost 9,10. N-am visat vreodată că materia la care am muncit cel mai mult să îmi aducă nota cea mai mică. V-ați prins? A doua învățătură de minte. Nu ar fi avut niciun sens să depun contestație în condițiile în care m-am dus să dau examen la ANATOMIE. DA, era în programă. DA, nu învinovățesc pe nimeni în afara mea că nu am acordat importanța maximă subiectului dar oare ăștia de au dat la geografie, au avut și un minieseu din fiziologia reproducerii? Sau poate din formarea urinei? 

 

Concluzii

Consider că m-am pregătit suficient și că la momentul acesta acestea îmi sunt meritele. Am avut viață socială. Am ieșit în oraș, plimbat, mers în club și toate cele. Nimic nu e imposibil când ai o pregătire constantă. Iar eu asta am avut. Sau asta am încercat de la mine. 

       Pași mărunți. 

       Bacalaureatul e overrated. Nu mai e „Examenul Maturității” e doar o amiabilă, formalitate pentru încheierea acestui ciclu. 

       Ne vedem la facultate! The real joke!

V-am cuprins! 

Maxim Ioana

Realitatea de după bac: „ca orice om foarte singur, Ioana vorbește tare cu sine însuși, își pune întrebări și își răspunde…”.

„Cabina cu săruturi” – Beth Reeckles || Recenzie

SINOPSIS

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

From the Cupboard (3)

RECENZIE

            Ei, dacă vouă nu vă era, mie sigur îmi era dor de ceva romance, simplu, frumos, scris într-o manieră accesibilă și menit să fie pe sufletul tuturor.

            Mi-am dorit cartea asta încă de când a apărut la editură din cauza „micii” mele obsesii referitoare la detaliile dintre filme și cărți. Și ca de aproape fiecare dată, cartea bate adaptările.

            Nu am știut că povestea a apărut mai întâi pe Wattpad însă pe parcursul lecturii s-a simțit. Autoarea noastră prezintă oarecum dragostea adolescentină, care se încheie apoteotic la fel ca Engima Otiliei cu Felix liber să se realizeze profesional. Glumesc. Sau nu. Bănuiesc că examenul îmi tot face cu ochiul așa că din ce în ce mai des am intenția să compar ceea ce citesc cu scene și secvențe din romanele favorite cu gândul că va avea să îmi fie mai ușor.

To be continued…

              Elle și Lee sunt cei mai buni prieteni încă de când se știu pentru că vă vine să credeți sau nu, au fost născuți în aceeași zi. Încă de atunci sunt de nedespărițit iar relația lor pare să fie una cu totul și cu totul specială, aproape imposibilă de destrămat. Bine, asta dacă se ține cont de regulile stupide pe care le-au făcut acum y ani.

              Trebuie să recunosc că problema pe care autoarea a evidențiat-o prin această „dramă” este fie că vrem sau nu, un subiect cotidian de care vrem nu vrem ne lovim oarecum, cândva în viață. Și cred că maturizarea este menită să rezolve conflictul dintre cei doi frați și „alegerea” dintre prietenie sau dragoste.

„Screw the right thing to do. What do you want to do?”

              Oarecum forțat și desigur că nici la asta nu v-ați fi așteptat, Elle se îndrăgostește nebunește de Noah Flynn, fratele misterios și sexy care pare să fie de neatins și imposibil de enervant. Sau protector. Sau mai degrabă posesiv. Încărcat cu vreo 2, 3 probleme de comportament, ușor iritabil și cu o dorință pătimașă să se lupte damn, Ion și patima pentru pământ, send help, Flynn devine în final tot ceea ce fetele de la liceu și-ar dori: atent, scump și iubitor. Pe alocuri mi-a adus aminte de Hardin Scott..hm…

Imagini pentru kissing booth

              „Cabina cu săruturi” pe care cei doi prieteni o consturuiesc pentru carnaval reușește să îi și despartă într-un anume fel. Sau poate îi despart pe ei doi de trecut, de copilărie și îi ajută să facă pasul spre maturitate. 

A fost un roman drăguț, menit pentru relaxare și stare de bine. A fost practic pauza de care aș fi avut seara, înainte de culcare. 

             Da, mi-a plăcut mai mult cartea decât filmul. În special finalul. A lasat o idee mult mai clară și mai ușor de digerat. Și totuși avem un final deschis. E clar că povestea urmează să continue, fapt pentru care autoarea a anunțat chiar și volumul următor săptămânile trecute. 

            Mai mult de atât vom avea și „Cabina cu săruturi 2”, filmul. Mai jos găsiți anunțul oficial.

KISSING BOOTH 2 

RATING

Mi-a plăcut și cartea și filmul la fel de mult. Dar probabil ca pe la 14-15 ani aș fi văzut-o altfel.
Imagini pentru 4 stars

COLABORARE

Imagini pentru editura corint

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint, Leda Edge, cărora le sunt profund recunoscătoare pentru titlurile cu care nu încetează niciodată să ne uimească. 

Faceți o treabă minunată! 

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii (click aici) și în librăriile partenere. 

Vă cuprind!

Nu uitați de concursul de pe Instagram!

Maxim Ioana

 

 

 

entuziasm & vârstă || storytime

 Mereu mi-am dorit să deschid subiectul acesta însă nu am știut exact cum. Este teoretic, practic prima mea postare în care nu voi vorbi în mod exclusiv despre cărți, filme sau seriale sau chiar beauty. Sau orice pare și este material. 

       Întotdeaua m-am întrebat de ce nu sunt oamenii mari la fel de entuziasmați. Și mi-am pus întrebarea asta uitându-mă la mine în comparație cu mama, cu tata sau chiar cu prieteni de peste 20 de ani. Deci de ce?

Conform DEX-ului ENTUZIÁSM-ul, entuziasme, s. n. este acea stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. 

Imagini pentru doodle png

    Acum că am lămurit treaba asta, ce ați spune să exemplific și câteva situații.

    1. Concediu/vacanța. Binecuvantare sau un stres în plus?

          De fiecare dată, dar de fiecare dată mi s-a întâmplat și mie și sigur și vouă ca părinții să fie pe ultima sută de metri în pregătirea vacanței. Pe când eu îmi făceam planuri de răsărit, bagajul cu 2 săptămâni înainte și tăiam zilele din calendar, mama era sinonim cu „meh”. Se bucură, normal că se bucură, doar va petrece timpul cu familia, va ieși din rutină și altele, dar de ce nu se bucură așa ca mine? E simplu, ea deja se gândește câtă treabă are când va desface bagajele peste 2 săptămâni, cam care ar fi bugetul mediu pe zi sau câte date are de introdus în calculator când se va întoarce la serviciu. 

2. Sărbători – în mod special Crăciunul (dacă tot am trecut de el).

           Anul acesta a fost parcă ca niciunul. Adică plictisitor. Mă doare să spun asta, dar nu a mai fost emoția aceea. Poate că am crescut, poate că au influențat asta câteva probleme de familie sau poate că pur și simplu mă folosesc de „nici sărbătorile nu mai sunt cum erau o dată”. Dar știți ce? Nici oamenii. Spune-mi mie cât entuziasm să-ți coci cozonacul dacă tu lucrezi până în Ajun că deh, nu știi niciodată cui îi vine să se plimbe. Așadar ce, te bucuri 2-3 ore în familie, pui 3 colinde (că deh, nema colindători), mănânci ceva mai „bun” că deh, e sărbătoare și te culci?!

 „Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul.” REBREANU

Imagini pentru doodle png

Vârsta.

Pac și am găsit vinovata.

             Nu. Cum îți sună monotonia totuși, rutina? Gândiți-vă că am stat 3 ore în oglindă prima dată când am ieșit într-un club. 3 ore + alte 48 înainte de entuziasm. Nu mai trec prin asta acum. Am fost, am văzut, mi-a plăcut sau poate nu, dar asta a fost. 

Poate îți sună normal, mie mi se pare trist. Poți să ai 33 de ani, 3 copii și să fii entuziasmat. Cam cum a fost mama când am mers la Aquaman. De ce? A mai făcut și ea altceva. Mai un pectoral, mai i-au bubuit urechile, cert e că nu a văzut facturi. 

          Vedeți? Am descoperit o modalitate prin care să îi schimb starea din spirit, găsește și tu. „Nu te plafona”. Replica pentru care mi-am ales profilul. 

           Încearcă să faci și „altceva”. Și nu mă refer la „altceva” prin săritul cu parașuta (deși dacă ai ocazia, fă-o!) sau skiatul în Muntenegru. Mă refer la lucruri simple. Oferă-ți câteva momente și gândește-te ce anume te entuziasma pe tine când erai mic, fraier sau orice altceva. Încearcă să le combini cu utilul și eliberează-te de toate grijile tale cotidiene. 

          Nu e ușor și nici nu am zis că este. Nu te gândi că mă trezesc cu o patimă arzătoare la ora 6 ca să mă pregătesc de 2 ore de matematică. Nu, nu e astă primul gând. Mă gândesc la ce îmi place mie: atmosfera de la ora, doamna profesoară și în final îmi capăt entuziasmul. Înțelegi ce zic? Imagini pentru doodle png

   Închei prima pagină din cele multe ce mi-aș dori eu să mai vină spunându-vă un singur lucru: enziasmul ajută. Gândește-te la entuziasm ca la zahărul din cafea: chiar dacă o bei și simplă, știi sigur că măcar cu un pliculeț va fi mai bună. 

„Pentru cei care urăsc ziua de luni şi aşteaptă weekend-ul şi concediile ca peo izbăvire: Dacă urăşti ziua de luni este doar o chestiune de timp până când ajungi să îţi urăşti întreaga săptămână şi, în curând, întreaga viaţă. Faptul că urăşti ziua de luni este un semn timpuriu că eşti pe un drum greşit şi oricât demult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Pentru mulţi oameni, ziua de luni semnifică începutul activităţii care le ocupă cel mai mult timp din durata existenţei lor. De obicei este muncă sau şcoală. Faptul că nu îţi place ceea ce faci, faptul că nu aştepţi cu entuziasm o nouă zi pentru a face activitatea pe care o alegi în mod voluntar zi de zi, dar — deşi nu îţi place — continui să o faci cuperseverenţă, ce îţi spune? Dacă nu îţi place ziua de luni, e un semn că activitatea principală a vieţii tale îţi face rău în loc să îţi facă bine.”  –  Pera Novacovici

Mi-ar plăcea să dezbatem subiectul împreună și să îmi spuneți în comentarii și părerea voastră. 

V-am cuprins! 

Maxim Ioana

Secret Santa – Blogger Edition 2018

Și-a mai trecut un an, cadou eu iarăși am…

Imagine similară

Ho ho-ho, Merrrrrry Christmas! Crăciun fericit dragilor, fară alte englezisme. Am profitat de acest articol pentru a vă mulțumi că sunteți alături de mine si de a vă ura toate cele bune, liniște, bucurie și fericire. Fiți voi fericiți, lăsați Crăciunul!

Bun, acum că introducerea e pusă la punct, după cum v-ați dat seama și anul acesta am făcut parte din proiectul „Secret Santa între bloggeri” pe care l-au inițiat Tigruț de la Pierdută în literatură și Onisim de la Books vs Reality.

Imagine similară

Din păcate sau din fericire, cadoul meu nu a mai apucat pozele „tumblrish” de sub brad, un ritual complet de desfacere și altele. Plină de emoție și interes am rupt orice mi-a stat în cale și acesta a fost rezultatul:

Mult, puțin, cert e că a fost genial. Poate cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut cineva vreodată. Da, mai mult ca sigur. Așadar îi mulțumesc enorm de mult Sînzianei de la Vampress Bathory Reads, moșul meu drag care doar prin intermediul unei descrieri a reușit să mă emoționeze și impresioneze enorm de mult.

Mă repet cu „enorm de mult”, dar cuvintele parcă sunt prea puțin pentru tot entuziasmul meu. Entuziasm care se păstrează și acum, în seara de Ajun după câteva zile bune de la primirea coletului.

În primul și în primul rând, dragă fată, nu crezi că au fost cam multe? 7 pachețele frumos aranjate m-au așteptat în interiorul unei cutii mari, foarte mari.

N-am putut, aia a fost. Am gustat ceaiul, care cred că a fost cel mai divin lucru pe care l-am gustat vreodată. Am răsfoit paginile cărții și am colorat semne de carte. Abia aștept 2019 să mă ajut de agendă. Ediție de Andersen este cred că cel mai frumos dar în materie de carte pe care ar fi putut cineva să mi-l facă!

Tu ești divină!

Pentru toate aceste lucruri nu pot decât să mulțumesc enorm de mult, din nou, iertare, și să sper că moșul tău a fost măcar pe jumătate la fel de generos cum ai fost tu, Sînziana. A fost clar că am primit ceva din suflet, ales cu drag și potrivit perfect pe gusturile mele.

Din acest proiect minunat mai fac parte și alte 21 de suflete așa că dacă vrei să știi cam cum au funcționat lucrurile între noi, iată-i:

Un proiect prin intermediul căruia am cunoscut oameni noi. Vă urez tuturor sărbători liniștite alături de cei dragi, un an luminos plin de realizări și iubire! Multă iubire, dragilor!♥

V-am cuprins!

Maxim Ioana

Recomandare serial #8 – Vikings (2013-prezent )

Seara bună dragilor și să fiu al naibii dacă nu m-am învârtit vreo 2 ani (cam de la GOT încoace) dacă să încep sau nu acest serial. Să fiu al naibii dacă știu de ce am amânat atât. Prost, Ioana, prost! Ai văzut alte tâmpenii și tocmai pe ăsta l-ai ocolit! SHAME, SHAME, SHAME!

Trecând peste frustrările mele vă voi vorbi astăzi (în sfârșit) despre serialul Vikingii care a fost difuzat începând cu data de 3 martie 2013 pe canalul History în SUA și Canada. La numai o lună de la premieră serialul a fost reînnoit cu al doilea sezon.

Imagine similară

Serialul urmărește povestea lui Ragnar Lothbrok (Travis Fimmel), un fermier viking care își dorește să cucerească noi teritorii și să descopere lumea. Acesta își adună o mică armată și pornește alături de cei mai bravi războinici ai lui printre care Lagherta (Katheryn Winnick) care îi este soție și Rollo (Clive Standen), frate, pe mare cu scopul de a cuceri pentru prima dată Anglia.

Ulterior setea de înavuțire îi va conduce pe tinerii vikingi și în alte locuri precum Frankia și deșert. Să vă ofer foarte multe detalii nu vreau pentru că nici eu nu am fost ghidată de prea multe însă mi s-a spus că este un serial bun, cu un plot extraordinar de bun și chiar așa a fost.

Din câte mă știam nu eram amatoare de aventură însă întotdeauna mi-a plăcut latura aceasta „istorică” a filmelor/serialelor. Mai exact să învăț istoria în mod practic. Și ce poate fi mai frumos decât să înveți prin intermediul unor actori ultracapabili sau cum am spune noi în argou, „țuți”?

Personajul meu preferat, și simțeam nevoia să menționez treaba aceasta pentru că de obicei e taman opusul, este Lagertha. Ocupă acest loc în momentul în care își dă seama că poate fi o femeie independentă, stăpână pe sine și pe puterea pe care o va deține, încrezătoare și mamă iubitoare. Un exemplu de devotament față de Ragnar și cu o dragoste care o va duce dincolo de Zei, aceasta reprezintă idealul feminin din perspectiva mea. Într-o comparație, le depășește cu mult pe Daenerys și Cercei din „Urzeala Tronurilor”.

Într-un război de cucerire teritorială apar și conflictele religioase care vor fi puternic evidențiate în momentul în care creștinii dau nas în nas cu setea de sânge a păgânilor determinați să ofere ofrande Zeilor și să ducă cât mai mult bogății acasă. 

 

 

În prezent din 28 noiembrie se difuzează sezonul 5 pe History Channel, în fiecare joi de la ora 21:00. Din câteva click-uri am descoperit și că va fi și un sezon 6 din 2019. Pentru mine sună bine. 

Acum fug, pentru că mă așteaptă un alt serial (revin curând și cu recomandarea lui) și continuarea sezonului 5 din acesta pentru că o dată cu simulările am cam rămas în urmă cu ele… 

5/5 rămâne în final verdictul deoarece este unul dintre serialele mele preferate, cot la cot cu Game of Thrones și Supernatural. Concurează. Tu ce ai alege? 

V-am cuprins! 

Maxim Ioana