Întotdeauna Diavolul – Donald Ray Pollock

Editură: Corint

Autor: Donald Ray Pollock

Nr. pagini: 368

An apariție: 2020

„Poate veți fi dezgustați, poate șocați, cu siguranță oripilați, însă veți citi până la ultimul cuvânt.” The Washington Post

Seara bună, dragilor, căci e în jur de ora 20 la momentul la care am terminat cartea și la care m-am hotărât să îmi scriu impresiile la cald. La 17 minute mai exact de la terminarea acesteia.

Vă spuneam eu pe Instagram că luna aceasta mi-ar plăcea să abordez diverse stiluri, să ies puțin din zona mea de confort și să fiu în temă domnule cu Halloween-ul. Am spus și cred că îmi și reușește, până acum am topit dark romance, fatasy și vreo 7-8 crime. Nici nu mai știu, le-am pierdut șirul.

„Unii oameni veneau pe lume doar pentru a putea fi înmormântați.”

Romanul de astăzi este unul care mi-a atras atenția încă de când l-am văzut pe site căci… l-am văzut pe Robert Pattinson pe copertă. Sorry not sorry, fata voastră este obsedată de Twilight și 10 ani mai târziu, așa încât atunci când l-am zărit am știut că trebuie să îl văd. Să-l văd prin film, desigur, dar să îi văd mintea prin carte…a fost o cu totul altă experiență.

Încep prin a vă spune că am topit romanul în doar 2 zile. 2 seri dacă stau să mă gândesc căci imediat ce am pus mâna pe el, efectiv paginile se lipeau de degetele mele și nu aveam ce face. Zău!

CE PREZINTĂ POVESTEA?

De la finalul celui de-al Doilea Război Mondial până în anii 1960, pe fundalul vieții rurale din Ohio și Virginia de Vest, Întotdeauna diavolul urmărește câteva personaje bizare și complexe. Willard Russell, un veteran supraviețuitor al carnagiului din Pacificul de Sud, nu o poate salva pe Charlotte, frumoasa lui soție, de la o moarte dureroasă cauzată de cancer, indiferent cât sânge sacrifică pe „bușteanul de rugăciune”.

Carl și Sandy Henderson, un cuplu de criminali în serie, bântuie pe autostrăzile din America, în căutarea unor „modele” pe care să le fotografieze și să le ucidă. Predicatorul Roy și ajutorul lui, Theodore, un schilod care îl acompaniază la chitară, formează și ei un duo bolnăvicios care ajunge să fugă de justiție.

Prins între toate acestea, Arvin Eugene Russell, fiul lui Willard și al lui Charlotte, devine un om bun, însă… violent.

PĂREREA MEA

Am atât de multe de spus încât mi-e frică să nu îmi petrec jumătate de noapte în fața laptop-ului, până pe la 3-4 dimineața, să descriu fiecare personaj în parte, acțiune și perspectivă. Să sperăm că nu totuși.

Romanul de debut al lui Pollock se constituie din șapte părți denumite sugestiv. Nu am citit sinopsis-ul, ca de cele mai multe ori și m-am aruncat direct în acțiune. Sincer, după primele câteva pagini a părut să nu fie chiar genul meu. Și chiar nu a fost. Mi-am ieșit din zona de confort reușind să duc până la capăt ceea ce voi numiți „un roman polițist” și sunt cât se poate de mândră de treaba asta.

N-am crezut că o să îmi placă atât de mult până când nu am mai reușit să mă desprind de carte. Cel mai proabil aș fi terminat-o pe toată în prima seară dacă nu aș fi avut un curs și 2 seminarii. Ochii mei erau obosiți așa că pe la pagina 132 m-am decis să le dau o pauză. Să reduc efortul uitându-mă la film. E prima oara când fac o treabă de genul acesta: să văd filmul la jumătatea cărții. Pur și simplu nu am reușit să mă abțin! Trebuia să văd ce treabă are al meu Edward în film și cât de mult o să îl disprețuiesc.

Dincolo de acțiune care te poartă ca un uragan printre file și te îngroapă – la figurat, bănuiesc – în mintea personajelor nebune, stilul este unul alert. Ce să mai, e un sentiment nou cel care m-a încercat și mă bucur că am trăit experiența alături de acest roman.

Situațiile disperate nasc soluții disperate. Nu diavolul ne conduce acțiunile, ci ignoranța, dependența și pura sărăcie. În lupta de a deveni protagoniști, ne transformăm pe zi ce trece, prin degradare în antagoniști.

ATENȚIE!

Nu știu cât de mult vreau să detaliez, însă mi-ar plăcea să vă conturez puțin personajele. Dacă crezi că ai aflat suficiente și te-am convins până acum, poți să dai skip până la partea cu filmul și să te oprești din citit pe moment. Noțiunea de spoiler este diferită pentru fiecare dintre noi, așa încât… tu alegi.

Înțeleg acum, după 363 de pagini citite că fiecare individ descris este bolnav psihic. Fiecare are o traumă cu care se luptă și în final este ajuns de probleme și gânduri.

Willard a fost o enigmă pentru mine în primele 50 de pagini. Nu am reușit să intru atât de mult în mintea lui pe cât mi-aș fi dorit până ce nu am văzut filmul. Am pus secvențele și descrierile cap la cap și pur și simplu m-am îngrozit. Am mai citit despre războaie, însă ce s-a întâmplat cu al nostru personaj în Japonia a fost cu totul și cu totul cutremurător. Până la final l-am considerat bolnav, aș zice poate chiar de stres post traumatic.

Ce vreau să spun este că, dacă stai să te gândești, toată lumea suferă până la sfârșitul vieții, zise Willard.

Carl și Sandy Henderson sunt cuplul… ce nu are nevoie de prea multe cuvinte. Gândurile diabolice și faptele macabre mi-au lăsat un dezgust total. Și mie și celorlalte personaje. Carl este un psihopat cu acte în regulă silindu-și propria soție să facă lucruri de neimaginat. Chiar și acum când îmi reamintesc mi se face pielea de găină. Nu știu cum s-a gândit autorul să prezinte o astfel de realitate…

În ceea ce îi privește pe Roy și Theodore, povestea lor nu m-a fascinat prea mult. E un subiect pe care l-am depășit de ceva vreme, dar care reușește să șocheze prin asocierea cu Dumnezeu și cu ideea de „înviere”. Dubios.

Predicatorul Teagardin înfățișează perfect tipologia psihopatului afemeiat. Mai mult de atât chiar, dar o să descoperiți voi. Citindu-i gândurile mizerabile, mi-am dat seama că am desoperit mintea fiecărui individ adept abuzurilor sau violurilor. Anumite gesturi pe care le întâmpinăm, momente la care am fost părtași măcar o dată în viața noastră (în special fetele).

În final, Arvin se vrea a fi personajul pozitiv care sfârșește tragic. Nu la propriu, nu e niciun soi de spoiler însă… e interesant finalul. Mă trimite cu gândul la un soi de continuare sau poate pur și simplu rămâne un final deschis. Vom vedea!

DESPRE FILM

V-am zis deja motivul pentru care am ajuns la el, dar nu e unicul. Ne întâlnim și cu alte personalități cunoscute precum Tom Holland, Bill Skarsgard și Sebastian Stan (al nostru român). Filmul a fost printre cele mai bune văzute de mine în ultima vreme și mă bucur că l-am văzut în timpul lecturii. Nu m-a încurcat nicicum, dimpotrivă m-a ajutat să îmi setez anumite locuri și să îmi imaginez mai ușor anumite acțiuni.

Interpretările mi s-au părut deosebit de bune și am notat toți actorii chiar dacă nu am îndrăgit toate personajele. Nebunul a fost nebun, psihopatul psihopat și așa mai departe.

Vă îndemn să îi acordați o șansă și să îi oferiți un feedback. Poate chiar aici. Vă aștept!

RATING

de trecut pe listă, fără doar și poate.

COLABORARE

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint cărora țin să le mulțumesc a nu știu câta oară pentru acest fapt. Mulțumesc că mă susțineți și că îmi permiteți să mă exprim așa cum îmi doresc.

Nu uitați că la comenzi de peste 100 de lei transportul este gratuit și dacă stai să răsfoiești puțin recenziile mele din urmă, cred că te alegi cu 4-5 lecturi zdravene pentru perioada aceasta.

Cartea poate fi achiziționată chiar acum dacă nu mai poți aștepta printr-un simplu click aici.

Maxim Ioana 

V-am cuprins!

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s