Personajul săptămânii II – Robert Langdon

Dan Brown a dat viață pentru prima dată profesorului Robert Langdon începând cu anul 2000, odată cu lansarea cărții Îngeri și demoni, ulterior acesta devenind și protagonistul altor 3 cărți devenite bestsellers: Codul lui DaVinci, Simbolul pierdut și Inferno.

Se consideră că Langdon este alter ego-ul autorului, personajul fiind născut în aceeași dată cu creatorul său (22 iunie 1964) și reprezentând bărbatul pe care Dan Brown și-ar fi dorit să fie. Totodată, amândoi s-au născut în același oraș și au absolvit aceeași școală.

Robert Langdon este profesor universitar la Harvard, predând obiecte precum simbolistica și istoria artei. Pe parcursul seriei, acesta amintește adesea de anumite prelegeri purtate de el studenților săi, folosindu-se de ele pentru a-l face pe cititor să înțeleagă mai bine termenii și înțelesurile ascunde se care se lovește adesea pe parcurul povestirilor. Tot pe parcurul tuturor cărților se face referire la ceasul său cu Mickey Mouse primit cadou de la părinții săi cu ocazia împlinirii vârstei de 9 ani.

După moartea tatălui său, Robert este luat sub aripa protectoare a lui Peter Solomon, personaj ce sfârșește tragic în unul din romanele seriei.

Devenit cunoscut la nivel mondial datorită cunoștințelor sale în domenii destul de abstractie, Robert este adesea invitat pe nepregătite de către anumite persoane ce dețin diferite funcții importante în diverse state ale lumii în ajutor. Drept dovadă, în prima carte a seriei personajul ajunge să îi ajute pe cei de la CERN, ca urmare a morții în condiții suspecte și cu implicații religioase a unui coleg de-al lor. Iluminati va fi tema centrală a acestui prim volum. În Codul lui Da Vinci, după moartea unui bun prieten (director al Luvrului) în timpul vizitei sale în Paris, Langdon este practic luat pe sus de poliție și pus să ancheteze cazul. De acolo și până la căutare Graalului mai este doar un pas. În Simbolul pierdut (mie mi s-a părut cea mai slabă carte a seriei), acțiunea este plasată în Washington DC având în prim plan masoneria. În Inferno totul are loc la scară planetară, fiind implicată în anchetă însăți Organizația Mondială a Sănătății. Infernul prin care trece personajul pentru a rezolva enigma volumului îi dă acestuia calitatea de cel mai bun roman al seriei.

Important a fi precizat este faptul că Langdon este ajutat în toate cele 4 cărți de câte un personaj feminin alături de care se înfiripă într-o anumită măsură o relație amoroasă. Cu toate acestea, relația pare să nu dureze, căci în fiecare carte apare o nouă parteneră de elucidare a enigmei, mai deșteaptă și poate chiar mai frumoasă decât cea precedentă. Norocos Robert ăsta, nu? Să tragem concluzia că ar fi soiul de bărbat făcut să fie burlac? Hmm…eu spun să ne concentrăm mai degrabă pe abilitățile datorită cărora este chemat mai peste tot pe nepusă masă: de-a lungul aventurilor sale, acesta dă dovadă de o capacitate incredibilă de analiză, calm, rezolvare a problemelor, determinare și memorie fotografică uimitoare. Veți rămâne uimiți cum reușește să pună cap la cap ba un simbol, ba o imagine și să rezolve ghicitori care mai de care mai complicate, apelând doar la propria sa memorie. Uneori parcă îl înețelegi pe Dan Brown de ce și-ar fi dorit să ducă viața propriului său personaj, la cât de uimitoare sunt capacitățile intelectuale ale acestuia.

V-aș prezenta mai multe detalii, dar nu aș dori să dau spoilere. Eu vă recomand să citiți cărțile, garantând că nu veți regreta.

Alina Talabă