Inferno – Dan Brown | Recenzie

inferno_recenzie_dan_brown

A trecut ceva vreme de când am citit Inferno și sinceră să fiu nu știu cum de nu am apucat să îi fac recenzie până acum. Am recomandat-o și împrumutat-o la vreo 4 prieteni, obligându-i pratic să o citescă și garantându-le în același timp că o să o adore. Ei bine, nu m-am înselat în această privință, deoarece Dan Brown reușește să capteze cititorul și cu această carte.

Inferno este ultimul roman  și al patrulea ce îl are ca protagonist pe profesorul universitar Robert Longdon, altergo-ul autorului, personificarea a ceea ce el și-ar fi dorit să devină. Povestea îl prezintă pe Langdon trezindu-se pe un pat de spital, fără a ști unde se află. Descoperă în scurt timp că este de fapt în Florența, însă nu își poate aminti șirul întâmplărilor care l-au condus acolo. Chiar și așa, reușește să realizeze destul de repede faptul că cineva îi dorește răul, încercând să îl ucidă chiar pe patul de spital. Scapă cu ajutorul Siennei, doctorița frumoasă, elegentă și foarte inteligentă, care i-a purtat de grijă pe parcursul spitalizării. Ajuns în siguranță în apartamentul acesteia, Robert descoperă în buzunarul jacketei un cilindru inscripționat cu simbolul ”Pericol biologic”. În interiorul lui se afla un proiector ce reda o imagine distorsionată a Harții iadului a lui Botticelli, care la rândul ei este inspirată după descrierea Infernului a lui Dante.

020-20dante20inferno20circles20of20hell

De aici autorul continuă să prezinte întâmplările desprinse parcă din filmele cu Indiana Jones, întreaga poveste fiind o acțiune de salvare a omenirii contra cronometru, presărată cu suspans, răsturnări de situație și descrieri ample ale peisajelor, arhitecturii și simbolisticii în jurul căreia se îmbină întreaga acțiune. Știu că unora dintre voi li se vor părea plictisitoare aceste descrieri profesorale venite din parte lui Robert Langdon, cel care ține mereu să răspundă întrebărilor oamenilor din jurul său ca și cum ar fi profesorul de la curs care își ține ora și răspunde întrebărilor studenților (o fi un defect profesional), dar pe mine tocmai acestea m-au captat și m-au făcut să îndrăgesc genul. Într-adevăr, la un moment dat Robert pare să se piardă în explicații și în exemple, dar prefer prelegerile ținute de Langdon în locul unor descrieri interminabile de prin alte cărți. Chiar am aflat informații noi, cum ar fi detalii despre masca mortuară a lui Dante.

Mi-a plăcut tema abordată în carte, epuizarea resurselor pământului, suprapopularea acestuia și necesitatea extincției câtorva milioane de oameni pentru ca ceilalți să poată trăi în abundență, însă trebuie să precizez faptul că mie la un moment dat mi se pare că povestea nu s-a legat. Scriitorul dezvăluie într-un capitol cum s-a întâmplat un anumit lucru rememorând acțiunea dintr-un capitol trecut, însă dacă te duci să citești în capitolul ala vezi ca nu prea are logică ce spune el și că dezvăluirea nu mai este atât de ”organică” la nivel de ansamblu al poveștii. Țin totuși să cred că este doar o eroare de traducere, ori poate mi-a scăpat mie ceva.

În ceea ce privește nota, nu pot decât să acord 5 steluțe din 5.

5_Books

pret_okian pret_libris pret_elefant

  Am recomandat deja cartea unor oameni care duce au citit-o au fost super încântați, deci v-o recomand și vouă. Aștepți să reveniți aici cu păreri.

Alina Talabă

 

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: