Alchimistul, de Paulo Coelho | Recenzie

Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din întreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea şi înţelepciunea ei, este povestea păstorului andaluz pe nume Santiago care îşi părăseşte casa din Spania, aventurându-se în deşertul egiptean pentru a găsi o comoară îngropată în Piramide. Nimeni nu ştie care este comoara sau dacă Santiago va avea puterea să depăşească obstacolele întânite în frumul prin deşert. Dar ceea ce începe ca o călătorie în căutarea bunurile lumeşti se transformă treptat în descoperirea comorii ascunse înlăuntrul său.

De la apariție, Alchimistul a fost tradus în 80 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vânzări și a schimbat nenumărate vieți. Plină de culoare, evocare și profund umană, povestea lui Santiago este o mărturisire etern valabilă despre cum ne putem schimba urmându-ne visele și despre cât este de important să ne ascultăm inima.

Mă aşteptăm să citesc cu  totul alceva când m-am apucat de această carte. Nu ştiu exact ce, dar cu siguranţă credeam că voi citi o carte despre un alchimist, ci nu o carte despre un păstor. Păstorii sunt atât de plictisitori, nu? Stau toată ziua cu oile pe câmp, oile fiind ele însele nişte animale plictisitoare. Ei bine, Coelho ne dovedeşte prin prisma acestei cărţi că ne înselăm amarnic. Această carte ne arată că putem învăţa taine fundamentale ale vieţii ascultând povestea unui cioban, Santiago, care visează de două ori că are de descoperit o comoară. Aceasta este aşa zisa sa Legendă Personală.

Din acest paragraf, putem deduce faptul că Legenda Personală şi calea spre împlinirea acesteia s-ar traduce mai simplu, în lumea reală, prin drumul parcurs spre împlinirea propriilor vise. Cu toţii am avut vise măreţe când eram mici, dar ne-am pierdut pe parcurs încrederea în faptul că le putem realiza. Această carte are tocmai rolul de a ne zgâlţâi puţin şi de a ne dovedi că orice e posibil, atâta timp cât credem în forţele proprii.

De asemenea, cartea ne învaţă să credem în Semnele oferite de Univers, Dumnezeu. Ni se spune că aceste semne sunt mereu în jurul nostru, doar că noi suntem prea orbi pentru a le descifra. Suntem prea obişnuiţi şi plictisiţi cu lumea în care trăim, pentru a mai da atenţie lucrurilor din preajma noastră.

Dar, de departe cea mai importantă lecţie din această carte este cea de a ne asculta mereu inima.

Alchimistul este o carte care trebuie citită! E, aşa cum a spus o cititoare de pe pagină, asemeni unui vis. Eu aş spune mai degrabă asemeni unui basm. Un basm pe care îl auzi atunci când stai în preajma unui foc, într-o tabără de dezvoltare personală. Da, cred că aceasta este descrierea cea mai bună! Chiar dacă carte nu ne învaţă cum să transformăm plumbul în aur, ne dovedeşte printr-o mică povestioară adevărata putere pierdută a omului. Puterea divină ce zace în el, dar de care nu mai este conştient că o stăpâneşte.

Cartea primeşte din partea mea nota 4/5, deoarece m-aş fi aşteptat, după titlu, să citesc o poveste în care să se pună mai mult accentul pe Alchimist. Cu siguranţă are însă multe să ne înveţe, iar principalul este faptul că alchimia de a trăi stă în mâinile noastre şi că putem oricând să atingem scopul propus, cât timp suntem răzbătători şi nu ne lăsăm bătuţi.

Voi aţi citit această carte? 

V-a plăcut?

 

 

Ne citim:)

Alina Talabă