Hollywood la Phenian. Despre iubire, filme şi răpiri în Coreea de Nord, de Paul Fischer | Recenzie

20170420_192027

Kim Jong-il doreşte cea mai puternică industrie cinematografică în Coreea de Nord 

Pentru cine nu a auzit de regimul totalitar din Coreea de Nord, le sugerez să urmărească mai des știrile. Astfel vor afla că suntem amenințați de către statul nord coreean cu câte o bombardare nucleară cam o dată pe lună. Însă nu despre acest subiect se discută în această carte.

Kim Jong-il este fiul Marelui Conducător Kim Il-Sung. Se spune că aceasta ar fi fost născut în plin viscol, într-o cabană rece, fără sursă de căldură, iar că în clipa în care a venit pe lume, cerul s-ar fi însesinat. ”Norii întunecați s-au risipit și a apărut un curcubeu dublu, cel mai strălucitor curcubeu dublu văzut vreodată.” Legenda spune că nașterea iubitului conducător ar fi fost prevestită de o rândunică care cântase despre un mare general care va conduce lumea întreaga.

Pe parcursul romanului se vorbește despre iubirea pe care o manifestă Kim Jong-il pentru filmele din țara natală, dar și aprecierea lui față de peliculele interzise din afară. Aflat într-o societate izolată de lumea exterioară, realizează că prin intermediul filmelor propagandiste poate sădi bine sămânța cultului personal în mintea poporului. În anii ’50 realizează că nu poate realiza filme pe măsura celor din afara granițelor, deoarece oamenilor din țara sa le era interzis să le vadă, deci practic le era imposibil să învețe din capodoperele altora. Sătul să urmărească aceleași filme cu scene filmate din unghiuri fixe și cu scenarii repetite, Kim realizează că visul său de a face din Republica Populară Coreeană de Nord mama filmelor din întreaga lume poate fi realizat doar prin aducerea unor oameni din afară. Hotărăște așadar să îl răpească pe regizorul Shin Sang-ok și pe soția acestuia, actrița Choi Eun-hee.

c954e4e3e17d5ead34429fd91e566b6b

Cum e să trăiești în societatea totalitaristă a Coreei de Nord?

Romanul dedică un capitol întreg pentru a descriere viața poporului nord-coreean. Voi copia câteva pasaje din aceasta. Pe mine m-au marcat, mirat, cutremurat și poate chiar mi-au stârnit mila.

”Imaginați-vă pentru o clipă că, prin mila lui Dumnezeu sau prin grija sorții, oricum ați vrea să-i spuneți, v-ați născut și ați crescut în Coreea de Nord. Cel mai probabil v-ați fi născut într-o familie neutră sau din clasa ostilă după clasificarea songbun(…)”

”În timpul anilor de școală ați fi învățat biografia lui Kim Il-Sung pe dinafară. Ați fi învățat că hrana pe care o primiți era un dar de la Marele Conducător, căruia trebuia să-i fii recunoscător, căruia trebuia să-i fii recunoscător pentru faptul că ți-a dat-o. Ați fi învățat matematica prin adunarea și înmulțirea numărului de soldați meriani morț sau prin numărul de mereu furate dintr-o fermă locală de un mișel de japonez.”

”Poate că într-o zi ai fi găsit pe cineva cu care să vrei să te căsătorești, așa că trebuia să obții permisiunea obligatorie din partea statului. După ce o obțineai, urma să fii căsătorit de un funcționar local al partidului, lângă statuia din localitate a lui Kim Il-Sung. Este de așteptat ca soțul și soția să aibă același sangbun ca și tine, care va fi transferat și copiilor.”

Capitolul continuă. Într-o astfel de societate au fost tărâți cu forța regizorul și actrița care au fost răpiți.

29050949

Intrarea în grațiile lui Kim Jong-il

Bineînțeles, cei doi aveau o familie în Coreea de Sud la momentul răpirii lor. Gândul la copiii care s-ar fi putut simți abandonați i-a făcut să își dorească evadarea. Dar pentru a evada aveau nevoie să câștige încrederea iubitului conducător. Încep astfel să urmeze un plan menit să îi aducă în grațiile acestuia. Shin Sang-ok mai încercase de 2 ori să evadeze. Știa că dacă și de această dată va eșua, vor fi amândoi morți.

Mi-a plăcut foarte mult genul acesta de roman. Societatea coreeană mă pasionează din totdeauna, datorită dramelor sud-coreene pe care obișnuiam să le urmăresc în trecut. Cartea este misterioasă și sumbră, dar doar pentru că descrie o țară prea puțin cunoscută nouă și despre care aflăm lucruri doar prin intermediul mărturiilor celor care au reușit să evadeze. Vă recomand cartea cu drag. Țin să cred că vă va deschide mintea și vă va atrage atenția asupra puterii propagandei. Zilele trecute citisem faptul că Romania ar fi ținta unui atac de propagandă. Nu știu ce să cred. Am învățat doar că istoria se repetă. În schimb, deși ficțiunea e demnă de apreciat și de laudă, poate că din când în când ar trebui să ne mai confruntăm și cu realitatea.

Nota: +5/5 ★+

Cartea poate fi achizionată de pe site-ul Editurii Corint. Mulțumesc editurii pentru șansa de a o citi. Sper să vă placă și vouă la fel de mult. Eu cu siguranță voi aduce pe raft și alte cărți din cadru editurii Corint Istorie.

Alina Talabă

Regina albă, de Philippa Gregory | Recenzie

reginaAlba(2)

Regina albă este cartea care mi-a întrecut cu mult așteptările. Intuiam faptul că va fi una de natură istorică, prin prisma titlului și a sinopsisului dar nu credeam că va fi în stare să îmi capteze atenția în modul în care a făcut-o.

Acțiunea se petrece în timpul domniei regelui al IV-lea al Angliei. Regina albă urmărește în de-aproape povestea lui Elizabeth Woodville, o curtezană rămasă văduvă. Soțul său a fost ucis în războiul dintre casa de York și casa de Lancaster, iar pământurile acestuia au fost confiscate de către curtea regală deoarece a fost considerat trădător.  Rămasă fără avere, Elizabeth se hotărăște să riște și astfel ajunge să îl aștepte pe rege la marginea unui drum pentru a-l ruga să îi restituie măcar o parte din avuția pierdută. Aceasta dă dovadă de coloană vertebrală și verticalitate în fața regelui, fapt ce îi stârnește acestuia interesul pentru aceasta. Cam așa începe cartea, continuând apoi să urmărească încercarea celor doi de a se menține rege și regină peste ținuturile Angliei, misiune ce se dovedește deseori imposibilă. Citește în continuare „Regina albă, de Philippa Gregory | Recenzie”

După ce am găsit fericirea – Anna Todd || Recenzie

Imagini pentru dupa ce am gasit fericirea

Autor: Anna Todd

Nr. pagini: 496

Editură: Trei

Limba originală: engleză

An apariție: 2016

La mulți ani, femeie! Iată că fix astăzi aduc pentru voi recenzia ultimului volum din seria After. După ce am găsit fericirea o să te facă să plângi, să ierți și să iubești, însă până atunci să aruncăm cu ceva critici, zic. Vă avertisez că e posibil să apară anumite SPOILERE!

    Mai puternici ca niciodată și totuși atât de fragili. La ultimul fir de ață,  acesta pare că se rupe total pentru că Tessa își dă seama după toate cele prin care a trecut Hardin că nu îl mai poate ajuta. Îl iubește, dar oare merită să își sacrifice în continuare lacrimile, inima pentru el? Dar oare el? Va face ceva să schimbe acest final?

           Ițiiii, abia așteptam să scriu recenzia aceasta. Doamne cât am așteptat. Deși am terminat cartea aseara, toată ziua m-am gândit cum să fac să postez mai repede pe blog și să vă împărtășesc gândurie mele legate de acest ultim volum.

          M-a distrus. M-a distrus în bucățele. M-a terminat până la ultimul nerv. Acesta e Hardin pe care mi-l amintesc eu de acum trei ani. Acesta e Hardin care m-a învățat să am speranță până în ultimul moment pentru că până la urmă, cine să fi suferit atât de mult ca el?

17230390_1441548022551705_564524121_o.jpg
Citiți!

           Scăpăm de Tessa cea aiurită și mironosiță. Facem cunoștință cu o femeie puternică care își întelege în sfârșit propriile valori. Deși viața îi mai dă un șut în fund că de, nu renunță la visurile ei și pleacă la New York cu prietenul ei cel mai bun, Landon.

           Unde e Hardin din ecuație? E, dar nu face parte întocmai din ea. Tessa încearcă șă își pună ordine atât în gânduri cât și în viața sentimenală după ce suferă un episod de cădere psihică. Nopți nedormite, zile flămânde și coșmaruri, acestea îi condimentează traiul Tessei pe parcursul ultimului volum.

          Ce face Hardin în tot timpul acesta? După ieșirea de la începutul cărții atunci când o trimite acasă pe fata iubită, se autoeducă. Suferința și faptul că viața și-a bătut în mod batjocoritor joc de el îl transformă într-un altfel de bărbat. Își construiește relația împreună cu Ken. Suportă mult mai bine noile vești pe care atât familia cât și Tessa i le aduc. Renunță la violență și abordează situațiile într-o altă manieră decât cea pe care o folosea înainte: spargem două sute de vaze, rupem dulapuri, pumnii și ne refugiem într-un bar până dimineață. Nu. Așa ceva nu mai întâlnim în ultima carte.

          Decizia definitivă de a se separa de Hardin este luată de Tessa după ce Landon îi aruncă în față adevărul despre cum a influențat relația ei toxică cu Hardin pe toți ceilalți din jur. În urma tuturor vorbelor spuse are loc această faimoasă despărțire care evident nu ține prea mult.

          Finalul cărții mi-a plăcut enorm. Știam deja cum se va încheia însă m-a ținut cu sufletul la gură.


Puncte tari: pluriperspectivism (mai mult perspectiva lui Hardin), pagini aerisite;

Puncte slabe: puteam trăi și fără intruducerea în scenă a lui Zed;

Scena preferată: nunta lui Landon


          Ador seria, asta e. Mi-a plăcut și atunci, îmi place și acum. Diferența e că acum m-am axat mult mai mult pe detalii și am ”săpat” în carte dincolo de scenele de dragoste și de remărci perverse. Pentru cei care aseamănă seria cu Fifty Shades of Grey, mai citiți! Vă rog eu, vă implor! Astfel vă trimit la reducerile de ziua fameii să vă achiziționați această serie.

17195338_1441548005885040_1731103819_o
După ce am găsit fericirea

      „Indiferent din ce mama naibii sunt plămădite sufletele noastre, ele sunt la fel.”

 V-am cuprins! – Ioana

 

Imagini pentru hessa
Fan Poster

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce ne-am îndrăgostit – Anna Todd || Recenzie

Anna Todd - Dupa ce ne-am indragostit -

Autor: Anna Todd

Nr. pagini: 832

Editură: Trei

Limbă originală: engleză ( After We Fell )

An apariție: 2016

      Ziua bună și bine ne-am regăsit. A trecut ceva vreme, nu? Volumul trei din seria After vă este criticat aici.

        Să iubești pe cineva și să fii în stare să îl păstrezi în viața ta e o mare propunere. Dar după acest cerc vicios de minciuni, crize, gelozie și furie, va putea oare Tessa să închidă în continuare ochii și să meargă mai departe? Să merite oare Hardin toate lacrimile și toată suferința ei chiar dacă nu a mai avut pentru nimeni sentimente atât de… pătimașe?

        Încep prin a spune că am terminat zilelea acestea. Și că am citit-o în fooooarte mult timp. Și că habar nu am de ce. Cred că e preferata mea de până acum – din serie. Dar am un motiv anume și acela că, o scumpă domniță din liceul meu a împrumutat această carte undeva prin … decembrie și nu a mai adus-o. Am mers zilnic la bibiliotecă timp de două săptămâni încercând să îmi prelungesc lectura (adică să pierd timpul inutil). Astfel am fost nevoită să citesc cartea, din nou, în variantă electronică. Prima mea dorință a fost să recitesc seria în variantă fizică (mi-ai spulberat acest vis), dar voi trece peste această frustrare și îmi voi face treaba. Citește în continuare „După ce ne-am îndrăgostit – Anna Todd || Recenzie”

Tronul de cleștar, de Sarah J. Mass | Recenzie

tronul-de-clestar_recenzie

Deci această carte este extraordinară. Apărută în limba română în anul 2013, mereu am fost atrasă de eroina principală de pe copertă. Nu îmi dau seama de ce a durat atât de mult până să mă apucsă o citesc.

Ce este Erilea?

Erilea este un continent din universul conturat în roman. Cândva o lume magică, unde forțele binelui, creaturi mitologice, zâne și oameni trăiau în armonie, Erilea ajunge să fie stăpânită de barbarul tată al lui Dorian Havilliard. Acesta conduce cu mână de fier noi și noi cuceriri, având mereu grijă să spintece toți rebelii care dau dovadă de nesupunere.

Imagini pentru lilian throne of glass

De nesupunere a dat dovadă și Celaena Sardothien, cel mai temut asasin din Erilea. Capturată de către oamenii regelui, aceasta sfârșește în ocnele din Endovier, recunoscute fiind pentru faptul că nimeni nu reușește să supraviețuiască acolo mai mult de câteva luni. Dorian pornește într-o calătorie spre ocne,

pentru a o obliga pe Celaena să participe drept campion al său într-o luptă pe viață și pe moarte alături de alți răufăcători aleși de sponsori de pe toate colțurile continentului.

Momită cu promisiunea libertății, Celaena acceptă.

Ce mi-a plăcut la Tronul de cleștar?

Faptul că nicioadată nu știi la ce să te aștepți. Totul pare că începe să urmeze un curs normal, când deodată apare un cadavru sfârtecat de cine știe ce animal care alarmeazăImagini pentru chaol westfall întreaga curte.

Celaena, în ciuda vârstei sale, este un asasin foarte talentat și extrem de isteț. Anticipeaza mereu mișcările celor din jurul său. Iubește să citească. Are limba iute și dă replici foarte istețe. Îl puncte la punct pe prințul Dorian, dar și pe comandantul gărzilor, Chaol Westfall.

Între Chaol, Dorian și Celaena pare a se lega un triunghi amoros. Zic pare, deoarece nu mi s-a părut deloc clișeic. Și-n plus te învăluie: când zici că în sfârșit pare că nutresc sentimente, când îți dai seama că sunt doar prieteni. Când ai speranța că rămâne cu unul, când se apropie mai mult de celălalt.

În ciuda triunghiului amoros, Celaena nu își bate joc de niciunul. Nu e genul Imagini pentru dorian havilliardpersonajului idiot care să se îndragostească de 3 deodată și să îi momească pe toți în mrejele ei. Celaena pur și simplu este ea și atât. Am apreciat enorm asta.

Magie și rune magine și curaj și crime și mister și comploturi la curtea regală, invidii și căsătorii aranjate, fantome și spirite, demoni și portaluri spre altă lume. Cartea asta pare să le aibă pe toate, fără a părea însă că e prea încarcată sau că ceva a fost băgat de mântuială. Nu, totul se încheagă foarte armonios, povestea fiind bine pusă la punct.

modul cum sunt descrise bătăile din timpul testelor pe care trebuie să le treacă Celaena.

baieții sunt frumoși (vedeți în drepta).

Ce nu mi-a plăcut?

lașitatea anumitor personaje. Mi-ar fi plăcut să fie mult mai curajoase și să dea dovadă de mai multă tărie de caracter;

Regele din Erilea este un tiran. Ajungi să-l urăști la sfârșitul primului volum și să te rogi ca în al doilea să i se întâmple naibii ceva, ținând cont că în primul abia reușești să îi distingi potențialul malefic.

Perrington este și el bun de bătut și de tras în țeapă într-o piață publică.

Vă recomand cartea tuturor. Trebuie să citiți. Vă oblig să o citiți! Adică o carte atât de captivantă nu am mai citit de ceva vreme. Nici Înainte să te cunosc nu s-a ridicat la nivelul ei. Povestea este prea bine scrisă, prea bine pusă la punct. Cu multe detalii, personaje și intrigi, menite să te facă să dai paginile fără să observi cum trece timpul.

Nota: +5/5 ★★★★★

Eu am citit cartea în engleză și am apreciat foarte mult scriitura lui Maas. În română am înțelesc că traducerea nu ar fi chiar atât de strălucită, dar eu zic să îi dați totuși o șansă.

pret_libris pret_elefant

Alina Talabă