Casa de sare și amărăciuni – Erin A.Craig || Recenzie

Editură: Corint, Corinteens

Autor: Erin A. Craig

Nr. pagini: 400

An apariție: 2020

AI GRIJĂ CU CINE DANSEZI!

Un conac la malul mării și douăsprezece surori blestemate…

Seara bună, dragilor! Vă întâmpin pe final de vară, din nou, cu un roman fantasy 100% din colecția Corinteens, noul imprint al Editurii Corint. Imprint menit să distrugă portofele și purtătoarele lor!

Și nu, nu cred că poate fi catalogat drept blestem căci o să vedeți ce urmează. Dacă o să citiți „Casa de sare și amărăciuni” o să aveți definiția blestemului și încă alte câteva pe lângă. Mici bonusuri, știți? Căci ce să vedeți, o problemă nu vine singură, vine tip turmă.

Încerc a nu știu câta oară să fiu scurtă și la obiect motiv pentru care trecem ACUM la descrierea cărții.

Ce prezintă povestea?

Odinioară erau douăsprezece, însă acum în sălile uriașe de la Highmoor răsună singurătatea. Patru dintre fete și-au pierdut viața, fiecare moarte fiind mai tragică decât cea dinainte – ciumă, o cădere pe scări, înec, o alunecare de la înălțime. Acum, prin toate satele din jur se zvonește că familia ar fi blestemată de zei.

Tulburată de viziuni fantomatice, Annaleigh bănuiește că morțile surorilor sale nu au fost simple accidente. Fetele se furișează seară de seară la baluri strălucitoare unde dansează până la ivirea zorilor în rochii de mătase și conduri scânteietori. Annaleigh nu știe dacă să încerce să le oprească sau să se bucure și ea de aceste plăceri interzise. Mai ales pentru că nu știe cu cine – sau cu ce – dansează ele de fapt.

Dar când relația lui Annaleigh cu un străin misterios și plin de secrete devine tot mai serioasă, fata știe că trebuie să descopere cât mai repede întunericul care s-a abătut asupra familiei sale înainte de a-i cădea și ea victimă.

Părerea mea

Dezvolt un obicei din a lăsa să treacă zile bune până când mă pun la treabă și nu îmi place foarte mult. Nu îmi place aproape de loc, atât doar că pentru unele romane am nevoie de ceva timp să le diger. Să mă hotărăsc câte steluțe să ofer, cum să vă conving să-l luați și cum să mă conving pe mine să nu cad în depresie.

Mai ales în cazul unor cărți de sine stătătoare cum este „Casa de sare și amărăciuni”. E crunt, atât vă pot spune.

Am terminat cum vă spuneam cartea acum câteva săptămâni în doar trei zile dacă țin eu minte bine. Am stat pitită pe ea, pagina cu pagina să văd ce Dumnezeule se întâmplă cu surorile fetei în cauză și de ce tot moare lumea. Vă dați seama că până în final am aflat, dar încă nu știu dacă am aflat ce trebuie. Și da, mă repet, e stand alone.

Păstrăm firul povestirii începând cu personajele numeroase, care pe alocuri mi-au distras atenția. A fost nevoie de câteva ori să recitesc ca să țin minte care e sora cui, care e mama vitregă, mama și toate celelalte. Nu m-a deranjat în mod deosebit, dar așteptați-vă să vedeți pe puțin 20 de nume.

• 

• 

• 

În ceea ce privește personajul principal feminin, Annaleigh, nu pot reproșa absolut nimic. De la aspectul fizic, exterior, la interior, duduia a fost construită foarte transparent și enigmatic aș putea spune. Mi-a plăcut să o descopăr și să îi explorez gândurile. A fost interesantă tare călătoria în visele ei și obsesia pe care a dezvoltat-o imediat după moartea lui Eulalie.

„Era o pădure pictată, adâncă și întunecată...”

Atmosfera este, precum în citat, întunecată, ușor gotică, ba chiar horror. Unele episoade au fost într-adevăr stranii, diferite de tot ce mai citesem eu până la momentul respectiv. Scena din cadă și din pădure m-au lăsat total mască.

Inspirația autoarei a plecat de la un basm și anume „Cele dousăspreze prințese dansatoare” de Frații Grimm. Nu am citit-o însă cred că am văzut filmul cu Barbie, dacă îmi amintesc eu bine. Oricum, cert este că nu am reținut nimic și că a fost o adevărată provocare.

În font este un fantasy bun și întunecat, plin de mistere și probleme nerezolvate, în a cărui peisaj se întrezărește povestea de dragoste dintre Annaleigh și Cassius. Cel din urmă personaj nu are parte de o construcție la fel de riguroasă precum Annaleigh, însă are potențial. Autoarea ar fi putut să mai vină cu câteva pagini în plus dedicate vieții și zbuciumului lui.

Încă câteva pagini și pentru zei ar fi funcționat pentru mine (obsedată fiind de mitologie). Dar e ceva strict personal, ținând cont de subiectul romanului și de faptul că accentul este pus pe oamenii Mării.

Ce ar mai fi mers cu totalitate? Câteva pagini la final!

Am citit ultima parte a romanului pe nerasuflate, neștiind încotro se îndreaptă acțiunea. Au trecut momente cumplite și pagini în care nu știam ce mai este adevărat și cine nu, de ce se joacă autoarea cu mintea mea în așa fel?! Și episodul cu scrisul în praf… a fost previzibil dar total necesar căci altfel aș fi aruncat cartea direct la locul ei în bibliotecă.

Am primit final deschis, care de obicei mă bucură. De data aceasta nu. Nu înteleg de ce să o faci stand alone când universul descris îți permite să te joci cu fiecare personaj în parte, să construiești și să distrugi. Să oferi cititorilor mai mult decât ultimele 5 pagini amărâte care mi-au distrus puțin inima.

Una peste alta, a fost un roman bun, cu ritm pe care probabil nu l-aș fi judecat atât de aspru dacă nu aș fi citit „Șarpe & porumbel” înainte. Probabil nu aș mai fi judecat majoritatea cărților de după dacă stau să mă gândesc mai bine…

RATING

nu, nu sunt dură!

COLABORARE

Am primit romanul într-un colet superb (alături de „Șarpe&porumbel”) din partea celor de la Editura Corint cărora țin să le mulțumesc a nu știu câta oară pentru acest fapt. Noua colecție sună tare, tare bine!

Nu uitați că la comenzi de peste 100 de lei transportul este gratuit și dacă stai să răsfoiești puțin recenziile mele din urmă, cred că te alegi cu 4-5 lecturi zdravene pentru perioada aceasta.

Cartea poate fi achiziționată chiar acum dacă nu mai poți aștepta printr-un simplu click aici.

Maxim Ioana 

V-am cuprins!