Ultimul Oaspete – Megan Miranda || Recenzie

Editură: Corint

Autor: Megan Miranda

Nr. pagini: 368

An apariție: 2020

„Cred că o persoană poate să devină posedată de altcineva – cel puțin în parte. Că o viață se poate strecura în alta, dându-i contur.”

Nu știu cum se face că vara, e anotimpul crimelor și a disparițiilor. Și toamna aș spune, dar vara mereu ajung să citesc un număr frumușel de thrillere psihologice demne de povestit și răspovestit.

Romanul de astăzi a apărut anul acesta la Corint în colecția Leda Edge și este mai mult ca sigur o lectură plăcută de vară. 368 pagini citite în doar câteva zile imediat după sesiune exact ca un moment de respiro și o porție zdravănă de mister.

Ce prezintă povestea?

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

Părerea mea

Am pornit în lecturarea mea de la premisa „un thriller captivant”, așa cum, ce să vedeți, sunt descrise toate cărțile de acest gen. Nimic neobișnuit până acum, până să descopăr adevărata poveste și să-mi dau seama de mintea bolnavă pe care unii oameni ar putea să o aibă.

Nu intenționez să zic multe astăzi, pentru că multe nu sunt de spus. Ideea e să vă stârnesc și vouă curiozitatea și să porniți de la aceeași premisă de roman bun. Pentru că nu e o regulă ca mie să îmi placă ce place tuturor sau viceversa.

Totuși, chiar și așa, sunt capabilă să recunosc o scriitură bună când o văd și am chiar și un alt exemplu – decât cel de față- care să îmi întărească ideea: „Cu o noapte înainte” – Wendy Walker. Ambele cărți constituie două thrillere psihologice interesante și ușoare.

Acum nu mă puneți să aleg între Alias Grace și asta pentru că e vorba despre două stiluri diferite. De la două momente diferite, personaje principale la epoci în sine. Atmosfera din romanul de față a fost diferită de Alias. Prin diferită, mă refer la o situație cu care, probabil cineva chiar acum se confruntă de cealaltă parte a globului.

„A fost o greșeală. O ceartă, așadar, ca în orice familie. Cuvinte care se uitau, emoții care se linișteau.”

Bun, și deci mi-a plăcut cartea sau nu?

Am adorat răsturnările de situații. E fain să vezi cum se schimbă toate ideile tale de la un pol la altul, cum unele personaje se transformă în oameni buni sau răi. Un lucru a fost cert: fratele lui Sadie, Parker, a rămas la fel de plat și de enervant pe tot parcursul cărții. Al naibii de enervant. Atât de enervant încât despre el am reținut mai multe decât despre biata Sadie, ce să vedeți.

Personajul nostru feminin lucrează la încredere, dar cum ai putea să faci asta când ești înconjurată de oameni pregătiți să te alunge în orice moment, să îți pună bețe în roate, ba chiar și o crimă în cârcă și să îți spună: descurcă-te. Avery e conștientă de noaptea neagră și de faptul că prietena ei cea mai bună nu are cum să se fi sinucis. Lucrul acesta nu prea convine celorlalți motiv pentru care toată acțiunea cărții se învărte în jurul durerosului adevăr. Adevăr însoțit de alt adevăr și de alte crime.

„Crezusem că eu fusesem cea norocoasă. O monedă aruncată în aer, una dintre sutele, miile care căzuseră cel mai aproape de casă. Eu fusesem cea pe care o ridicase când avusese nevoie de una.”

Bun venit în colecția Leda Edge thriller.

RATING

de vară, pentru o zi să te rupi de cotidian.

COLABORARE

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint cărora țin să le mulțumesc a nu știu câta oară pentru acest fapt. 

Nu uitați că la comenzi de peste 100 de lei transportul este gratuit și dacă stai să răsfoiești puțin recenziile mele din urmă, cred că te alegi cu 4-5 lecturi zdravene pentru perioada aceasta.

Cartea poate fi achiziționată chiar acum dacă nu mai poți aștepta printr-un simplu click aici.

Maxim Ioana 

V-am cuprins!