Alias Grace – Margaret Atwood || Recenzie

Editură: Corint

Autor: Margaret Atwood

Nr. pagini: 672

An apariție: 2020

„Captiva își ridică mâna ducând-o la sprânceană/ ”Am fost lovită”, spuse, ”și-acum trăiesc în nenoroc”/ Însă tot ce mă-nconjoară prea puțin mă afectează, piroanele și lanțurile/ De oțel de-ar fi și nu m-ar putea ține în loc.” (Emily Bronte, „Prizonierea”, 1845)

A trecut mai bine de o lună din păcate de la ultima recenzie însă știți și voi, probabil, că perioada aceasta este plină de evaluări, teste, examene și sesiune (pentru mine cel puțin). Acum că este gata, ne întoarcem la obiceiurile în care stăm și povestim despre lecturile mele preferate. Adică eu vă povestesc mai mult, iar voi ciuliți urechile.

Romanul de astăzi l-am început undeva pe la jumătatea lunii mai însă am decis să îl opresc la momentul respectiv, pe motiv că nu reușeam să mă concentrez foarte bine pe detaliile semnificative pe care nu aș fi vrut nicidecum să le pierd.

Astfel mi-am continuat lectura cu alte romane și am revenit imediat după sesiune la „Alias Grace”. Pentru început vă spun că am terminat ultimele 313 pagini într-o singură zi și nu regret nimic.

Ce prezintă povestea?

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață.

Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?

Alias Grace | Site oficial Netflix

Părerea mea

Tocmai ce mi-am adus romanul lângă mine să extrag câteva citate și parcă nici acum nu îmi vine să cred că l-am terminat. După primele pagini am avut impresia că îmi va lua o veșnicie căci pornirea nu a fost cea mai dinamică (primele 200 de pagini mai exact). Am început să prind firul narațiunii și să fiu determinată să citesc abia cu apariția doctorului Jordan.

Din momentul acela Grace se afla sub observație. O altfel de observație, diferită de cele cu care aceasta era obișnuită până atunci și care, în final, ar fi putut pe baza unui raport întocmit să îi redea libertatea de odinioară.

Tânărul doctor îi cere de data aceasta să refacă șirul întâmplărilor încă din copilărie pentru a putea pune cap la cap piesele, precum un puzzle ce trebuia musai rezolvat.

”Când ești în miezul unei povestiri, aceasta nu mai e deloc o povestire, e numai confuzie; un răcnet primitiv, orbire, frânturi de sticlă spartă și așchii de lemn…”

Nu știam exact ce am simțit pe parcursul lecturii până când nu am urmărit și serialul de pe Netflix. Acum totul e clar. Teroare, suspans, frică și groază. Nu îmi pot imagina dacă vreodată aș fi putut eu să trăiesc în vremurile acelea, în care femeia era privită ca o a cincea roată la căruță, o ființă căreia nu i se oferea nicio importanță în societate și o cârpă de care ai fi putut să te descotorosești oricând, oricum, pentru a nu îți păta reputația de mascul respectabil.

O societate aș putea spune murdară, plină de vicii și care m-a dus ușor cu gândul la ce satiriza Caragiale pe vremea lui. Chiar și la concluzia de după Caragiale: nimic din viața personajelor nu se schimbă.

Margaret Atwood transpunea încă din 1996 prin intermediul acestei ficțiuni istorice viața unei tinere sărace ce provenea dintr-o clasă socială inferioară. Personajul feminin conturat, Grace Marks, oferă un carusel de stări cititorilor și îi impresionează prin puritate, sinceritate și emoție.

„Nu e posibil să le ai pe ambele, obișnuia să susțină: dacă femeile sunt seduse și abandonate, atunci se presupune că înnebunesc, însă dacă supraviețuiesc și seduc la rândul lor, atunci sunt nebune de la bun început.”

Încerc prin rândurile mele să redau măcar un sfert din atmosfera pe care a conturat-o autoarea prin scriitura sa. De la îmbrăcăminte și gesturi la locurile descrise care sunt un punct de pornire cu siguranță spre trăirile interioare ale personajului feminin. Trauma și frica au prins rădăcina în mintea lui Grace încă din copilărie, rămasă fără mamă, cu un tată deplorabil și frați în grijă. Munca de servitoare a reprezentat pentru ea o scăpare și o portiță spre libertatea pe care, din păcate, nu a reușit să și-o permită prea mult timp.

Printre episoadele pe care nu reușește să și le amintească, Grace pare să îi povestească doctorului Jordan fiecare moment important din călătoria ei și finalul pe care l-a căpătat: o viață în închisoare, prizoniera propriilor demoni și gânduri.

„Voința lui Grace e de felul negativ tipic femeilor – poate să nege și să respingă mult mai ușor decât să confirme sau să accepte.”

Am trecut prin aproape 700 de pagini și aș putea vorbi încă pe atât însă îmi dau voie să mă opresc, poate la mijlocul întrebărilor dumneavoastră, întocmai pentru că trebuie să aflați singuri care e sfârșitul ucigașei sau a victimei neajutorate.

Două cuvinte despre ultimele 100 de pagini începând de la hipnoză, care pe mine m-au surprins cum poate nu mi s-a mai întâmplat de ceva vreme. E fascinant câte poate să construiască subconștientul și mintea omului.

„Poate că, de asemenea, suntem – în mod preponderent – ceea ce uităm, spune Simon.”

Read Margaret Atwood's 'Alias Grace' before you watch it on ...

Imediat după ce am terminat cartea am vrut să văd și serialul pentru că replicile erau încă proaspete și trebuia să aflu dacă se potrivesc. A fost minunat. Poate nu cei ma cunoscuți actori însă cei mai potriviți pentru personajele lui Atwood, în frunte cu Anna Paquin în rolul lui Nancy. A jucat perfect nebunia, obsesia și gelozia.

Alias Grace – Part 5 – Father Son Holy Gore

Are doar 6 episoade fiind o serie limitată. Vă promit că dacă îl veți vedea după ce citiți cartea veți simți exact atmosfera despre care vorbeam, suspansul de care aveți nevoie și controversele lui Grace.

RATING

5s

n-aș avea cuvinte suficiente ca să vă vorbesc despre toate stările ce le-am simțit intrând în pielea femeii pline de „nenoroc”.

COLABORARE

Imagini pentru editura corint

Am primit romanul din partea celor de la Editura Corint cărora țin să le mulțumesc a nu știu câta oară pentru acest fapt. 

Nu uitați că la comenzi de peste 100 de lei transportul este gratuit și dacă stai să răsfoiești puțin recenziile mele din urmă, cred că te alegi cu 4-5 lecturi zdravene pentru perioada aceasta.

Cartea poate fi achiziționată chiar acum dacă nu mai poți aștepta printr-un simplu click aici.

Maxim Ioana 

V-am cuprins!

Un gând despre “Alias Grace – Margaret Atwood || Recenzie

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s