Fata cea bună – Mary Kubica || Recenzie

Ultima lectură pe care am primit-o de la Editura Herg Benet vă va fi prezentată aici, iar mie nu îmi place deloc treaba asta. De ce trebuie să se termine oare? De ce, de ce? Ca o ironie, cartea de care am fugit cel mai mult, mi-a plăcut cel mai mult dintre exeplarele oferite. Știți cum e, ce e mai bun, vine la urmă. Editura Herg Benet scoate la înaintare un thriller psihologic, un roman ce are în prim plan scoaterea în evidență a vieții de familie înstărită din zilele noastre. 

Autor: Mary Kubica

Editura: Herg Benet

Nr. pagini: 381

An apariție: 2017

SINOPSIS

---

Ce faci când iubitul tău nu mai apare la întânire? Pleci cu un străin. Cel puțin Mia Dennett pleacă cu Colin Thatcher însă mai apoi cu siguranță va regreta, pentru că detectivul Hoffman nu reușește să o mai găsească și să o aducă înapoi în locul în care, în final, nici ea nu mai vrea să fie.

RECENZIE

      Începutul cărții te plasează direct în intrigă și în principala problemă a familiei Dennett: comunicarea. Deși nu ține legătura cu familia ei, Mia dispare de la locul de muncă și din viața sa proprie. Nu e de găsit însă pentru a-și păstra imaginea publică, judecătorul Dennett ia aproape toate măsurile pentru a-și găsi fiica. Aproape toate măsurile fizice pentru că în sufletul lui indiferența pare să merite. 

       Exact ca un copil nedorit, Mia a fost mereu privită în contrast cu sora sa perfectă ce a avea să urmeze cariera tatălui. Dar ea? Ea e visătoare și îi place arta. Discriminarea dintre copii ar putea fi considerată o altă problemă. Exact, tatăl e cu fiica cea mare, mama susține copilul neocrotit, firav. La fel ca în viața de zi cu zi, ajungem să apreciem o persoană abia după ce nu mai face parte din viitorul nostru. Același lucru s-a întâmplat și cu familia Dennett. 

         Cartea prezintă într-o manieră înlănțuită două fire narative, trecutul și prezentul. Trecutul primește trei perspective și anume cea a mamei, a detectivului și a răpitorului, iar prezentul  perspectiva Evei, mama Miei, a detectivului și în final a Miei, cea care va face adevărata lumină. 

         Trecutul prezintă desfășurearea acțiunii din cabană, acolo unde Mia a stat alături de Colin, așa zisul Owen, răpitorul ei. În schimbul unei sume de bani, Colin avea să ducă fata lui Dalmar iar mai apoi să îi ofere o viață mai bună mamei sale. Cele două personaje principale din trecut sunt construite într-o manieră antitetică: ea pare că are tot ce și-ar putea dori vreodată, iar el… el ar fi putut să aibă dacă boala nu se adăpostea sub casa lui. Între cei doi așa cum probabil v-ați fi așteptat ar trebui să se contureze Sindromul Stockholm. Și se conturează, însă nu în maniera la care ne gândim cu toții. 

          Prezentul se constituie din amalgamul de gânduri și sentimente pe care Eve, mama Miei le trăiește atunci când din fiica ei nu a mai ramas nimic, disperată fiind să îi aducă amintirile înapoi. Aceasta este ajutată de către detectiv mai mult decât James, soțul acesteia, iar în final, bărbatul își dă seama cum să îi redea trecutul Miei.

          Finalul m-a dat peste cap cu totul. Am avut atâtea ipoteze și gânduri și certitudini. La naiba, era sigură cum se va termina, dar Mary mi-a dat peste nas: „crezi tu că știi, nu știi nimic”. N-am crezut-o pe Dweenie, când acum ceva timp citeam recenzia ei și zicea ceva asemănător: „veți rămâne șocați” și eu am zis „da, sigur”. Finalul a fost imprevizibil și m-a surprins și acum DA, m-a ȘOCAT! 

           O carte despre aparențe și despre viața de familie. Despre ceea ce se ascunde în spatele popularității și a banilor. Caractere șterse, personalități false, relații superficiale și, exact ceea ce nu ar trebui să existe într-o familie: indiferența, discriminarea și lipsa de comunicare. 

           Am citit cartea pe nerasuflate pentru că nu m-am mai putut opri. Paginilie se derulau, și se derulau, și am vărsat destule lacrimi la finalul acesteia. Mai pe scurt, a meritat. Poate că acest gen nu este primul la care mă gândesc atunci când mi se cere să fac o recomandare, ba chiar nici când sunt într-o librărie și trebuie să aleg o carte. Însă încadrată în top 5 cărți preferate ale anului, „Fata cea bună” este thriller-ul meu favorit în prezent.

Rating

           Disponibilă aici. De reamintit! În luna septembrie primiți „alter ego” de Ana Mănescu la achiziționarea produselor de pe site-ul Herg Benet.

 Maxim Ioana