5 stars · Uncategorized

Vocea lui Archer – Mia Sheridan || Recenzie

Imagini pentru vocea lui archerAutor: Mia Sheridan 

Nr. pagini: 407           

Editură: Epica

An apariție: 2017

       Fiecare dintre noi traversează cu greu diferite momente pe care viața ni le stropește în față, dar poate oare o calătorie cu o destinație neașteptată să ne schimbe viața și percepția asupra ei? Bree Prescot suferă de stres postraumatic în urma episodului cu care s-a confruntat în noaptea în care tatal ei și-a pierdut viața însă își găsește puterea de a se îndepărta de probleme într-un oraș nou, unde nimeni nu o cunoaște și în noua ei căsuță de pe malul lacului. Destinul face ca Archer Hale, băiatul ciudat și singuratic să apară în viață ei și să-i dea dorințele peste cap. Dar cum să înveți un bărbat care a pierdut tot să nu se teamă că va putea pierde undeva, cândva, totul din nou?

Banner_schwarz_kleiner         Eii, casă dulce casă. V-a fost dor de mine? Nu contează, mie sigur da. Mi-a lipsit să vă scriu și să îmi împrăștii gândurile aici pe blog. Dar mai ales să citesc. Să prind o carte în mână și să nu îi mai dau drumul. Așteptarea a meritat și știam cu siguranță că Vocea lui Archer își va face treaba și că mă va scoate din reading slump. Zis și făcut am terminat cartea în doar șase ore. Spatele mi-e martor. Știți, acum că mă gândesc aș fi putut să mai găsesc și alte poziții de stat, dar nu. Trup și suflet, inhalând orice detaliu, nu m-am putut opri până la miezul nopții când mi-au scăpat câteva lacrimi de tristețe, iar mai apoi de bucurie. 

         Structurată în două perspective, autoarea ne oferă posibilitatea să citim cartea cu comoditate (am avut totuși scene pe care le-am reluat pentru a le înțelege în profunzime) abandonându-ne în gândurile lui Bree și ale lui Archer. Bree cea timidă și care roșeste ușor. Archer cel introverit dar inteligent. Bree evadează din Ohio și ajunge într-un orășel micuț, Pelion, acolo unde, alături de cățeaua ei Pheobe încearcă să se redescopere și să fugă de trecut. Problemele nu întârzie să apară, iar episoadele post traumatice apar de fiecare dată când se trezește. 

         Pentru început Bree se împrietenește cu Anne, vecina văduvă de alături. Aceasta o îndrumă spre un restaurant acolo unde se angajează și își face noi prieteni. Îl întâlnește pe Archer într-o seară atunci când cumpărăturile ei se împrăștie iar el o ajută. Se lasă surprinsă de înfățișarea și îmbrăcămintea lui. Nu îi răspunde, o ignoră total și pleacă. Ce o fi cu el și ce o fi făcut ea greșit?!

credits to @dornandear on twitter

        Archer a suferit un accident atunci când avea șapte ani iar acum a rămas mut. Nu poate vorbi dar te aude. Iar pentru prima oară, întâlnește pe cineva care vrea să îi vorbească, Bree. Trăind în singurătate, izolat de unchiul său nebun acesta a învățat treburile primare și necesare de unul singur. A învățat limbajul semnelor, dar nu l-a folosit niciodată. Destinul i-a scos-o pe Bree în cale și astfel comunică. În sfârșit comunică. Toate sentimentele și stările prin care el trece sunt sincere și noi atât pentru el cât și pentru corpul lui. 

      Deși istoria pare că se repetă, Bree îl alege pe Archer în defavoarea lui Travis, presupusul său văr. Relația dintre cei doi este una simplă și decurge într-un mod natural. Nu am întâlnit nici o exagerare și nici o înflorire a situațiilor. Atracția dintre cei doi este vizibilă, Archer fiind cel nou în cele ale actului propriu-zis. Bree este răbdătoare și îl învață tot ceea ce trebuie să știe pentru a comunica și a avea o relație frumoasă. 

          Așa cum am spus și mai sus mi-a plăcut sinceritatea dintre cei doi. Prima întâlnire  atunci când ea și-a dat seama că el nu este surd, așa cum majoritatea credeau, ci că o aude, nu s-a uitat la buzele ei, ci la ochi, a fost definitivă pentru mine. Poate vă gândiți că e o altă poveste clișeică, dar nu e. Pentru mine contează foarte mult maniera în care decurge acțiunea și ajung lucrurile la final. Iar autoarea… mi-a indus o mie de stări până acolo. M-a purtat prin toate situațiile posibile și a încheiat în cel mai, îmi cer iertare pentru cuvant dar, mindfuck posibil mod. 

         M-a impresionat mult modul de a se compătimi unul pe celălalt. Răbdarea ei și inteligența lui. Să trăiești cu un om cu dezabilități nu e ușor iar el știe asta. Știe că ea nu e obligată să se înhame la o astfel de legătură și să poarte grija amândurora. Mi-a plăcut personajul lui Bree pentru că a fost ancorată în realitate. A spus lucrurilor pe nume și și-a asumat riscul. A știut de ce are nevoie chiar și atunci când lumea i s-a prăbușit. Mi-a adus oarecum aminte de Kacey din Zece respirații scurte și m-a bucurat enorm de mult asta. Archer a fost un băiat încărcat de suferință, măcinat fiind de vinovăție și umilit încă din copilărie de ceilalți din jur doar din cauza faptului că nu putea vorbi. 

           Am învățat din cartea asta. Da, e o carte de dragoste. Da, e pe aici pe colo un roman erotic. Nu o să neg și o să vă spun sincer că mi-au plăcut toate scenele, le-am savurat pe toate. Dar mai presus de orice am învățat să respect condiția omului de lângă mine. Mi-am dat seama că fiecare dintre noi se îndreaptă mai întâi în a pune o etichetă persoanelor din jur și a le judeca. După haine, după păr, după cicatrici, după un tatuaj. Judecăm fără să auzim persoana de lângă noi. Noi nu ascultăm, dar alții și-ar dori să o facă. Noi nu comunicăm, iar alții nu pot să comunice. 

          Mă așteptam ca situația culminantă dinspre final să îi ofere lui Archer înapoi vocea, dar nu s-a întâmplat. Și m-am bucurat pentru că știam că indiferent de cum s-ar fi așezat lucrurile, Bree ar fi rămas lângă el. Că ei ar fi format în continuare un model de cuplu demn de urmat și că iubirea pe care i-o poartă el nu mai este una dependentă, fără de care nu ar putea de trăi. A învățat să se încreadă în el și a realizat că e cineva. A ieșit din beznă și a oferit oamenilor un nou început. 

„Cine mi-a citit gândurile și a știut exact ce voiam, când nici eu nu știam?” Archer Hale

         Epilogul m-a emoționat foarte tare și nu m-am putut abține să nu vărs câteva lacrimi. Mi-am permis să fiu fericită în ciuda faptului că i-ar fi așteptat o viață grea. Recomand această carte din tot sufletul. Nu mai puneți etichetă doar pe gen și pe copertă. Nu mai subestimați o carte de dragoste și priviți în profunzimea celor înșirate pe foaie. Nu trebuie să citim un roman psihologic, de dezvoltare personală sau orice păsărică vă mai tună vouă prin cap ca să învâțăm ceva. Învâțați să apreciați micile detalii așa cum lui Bree i se strângea inima când Archer doar o privea.  Trailer pentru carte aici.  

„Ce faci aici? L-am întrebat. – Nu îți plac furtunile, răspunse el. Am înclinat capul într-o parte, nedumerită. – Ai mers doi kilometri prin ploaie fiindcă mie nu îmi plac furtunile?

Rating 5/5 steluțe.    

Învățați să acordați mai multă atenție lucrurilor simple, detaliilor și iubiți!  

       V-am cuprins! – Ioana 

Imagini pentru archer s voice banner

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s