Reading Challenge 2017 · Uncategorized

RC #1 Discuție „Printre tonuri cenușii” – Ruta Sepetys

printre-tonuri-cenusii_1_fullsize.jpg

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica

An apariție: 2014

Nr. pagini: 320

           Celelalte cărți în temă pentru discuție le găsiță aici.   Împreună cu un grup minunat de fete am împărtășit fel și fel de opinii legate de cartea Rutei. Iată ce a ieșit!

19531553_1573120332727806_2013839604_o.jpg

       Într-o Lituanie a anului 1941 invadată de ruși, Lina, o adolescentă de doar cincisprezece ani trăiește cel mai mare coșmar al omenirii. Este luată cu forța și arestată, împreună cu mama ei, Elena, și fratele ei mai mic, Jonas, fiind obligați să își abandoneze căminul. Poliția secretă sovietică, NKVD, au ca scop deportarea tuturor lituanienilor care sunt „împotriva” bolșevicilor și transportarea lor în vagoane de transportat vite, destinația fiind Siberia.

19532521_1573120346061138_1103160889_o

           În încercarea mea de a vă face pe voi să citiți în mod expres această carte, m-am lovit cu fel de fel de opinii referitoare la modul de construcție a personajelor, evoluția acestora, ba chiar și evoluția acțiunii. Într-o altă ordine de idei, team-ul meu a comentat după următoarele întrebări. P.S. Se vor oferi SPOILERE! Înarmați-vă cu răbdare muuultă! 

Această prezentare necesită JavaScript.

Denisa ( The Fictional Universe) :  Structura cărții este una destul de simplă, fiind împărțită pe capitole, narate din perspectiva Linei, o fată de 15 ani. Nu am întâlnit un limbaj greoi și nici descrieri inutile, ci a fost o lectură relaxantă. Reperele temporale și spațiale sunt bine fixate. Acțiunea se petrece în anul 1941, pe timpul invadării Lituaniei de către ruși. Spațiul este schimbător și avem în principal ruta pe care o străbat personajele de-a lungul romanului, și anume: Lituania-Siberia. Personajele care mi-au atras mie atenția sunt: Lina, Jonas, Elena și Andrius. Personajul principal, Lina, este o adevărată luptătoare și supraviețuitoare, aceasta încercând să facă tot ce îi stă în putință pentru a îndura tratamentul dur de care are parte. Am observat o evoluție vizibilă a personajului principal. De la fata visătoare, a cărei pasiune este arta, Lina a ajuns să fie o femeie matură, din cauza circumstanțelor. Aceasta a fost nevoită să devină o persoană cu capul pe umeri și să își ajute familia.
     Finalul m-a întristat. A reușit să îmi smulgă o lacrimă, ceea ce se întâmplă rar în cazul meu. Deși mă așteptam oarecum ca unele persoane să moară, am suferit atunci când mama celor doi copii, care au rămas orfani, și-a dat ultima suflare. Dar a fost o bucurie pentru mine să știu că Lina și fratele ei au reușit să trăiască și că s-au reîntâlnit cu Andrius. Și au dus o viață normală, după toate prin care au trecut.
      Per total a fost o carte bună, un roman sfâșietor ce s-a jucat cu sentimentele mele. Am trăit și am îndurat toate acele atrocități împreună cu Lina și consider că această carte ar trebui citită de mai multă lume, pentru a afla adevărul despre ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei. Nota mea este 10, fără dar și poate. Citatul meu preferat este: „Succesul însemna supraviețuirea. Eșecul însemna moartea. Eu alesesem viața. Voiam să supraviețuiesc.”

Mary Kostov: Cartea este structurată în capitole scurte, fiecare având în jur de 3-4 pagini. Limbajul este unul foarte ușor, dar și frumos care îți inspiră curiozitate, milă și tristețe pentru personajele aflate în acea oribilă experiență de viață. Un lucru care, după părerea mea, nu îl merită niciun om, oricât de multe ori ar fi gresit acesta. Naratorul este subiectiv și personaj, Lina, și reiese în mod direct din dialog și indirect din acțiune și descriere, caracterul și inteligența sa, precum și faptul că este foarte temătoare de ceea ce îi rezervă viitorul. Reperele spațio-temporale sunt bine precizate: acțiunea se desfășoară în Lituania, în anul 1941, iar spațiul acțiunii este schimbator, precum și temporar, în cazul în care au stat la acea fermă. O treime din carte, aceștia se află în trenul ce se îndreaptă către Siberia.
      Personajele sunt bine conturate și definite de către autoare, atât din comportament, cât și din limbaj. Lina este o tânără domnișoară, pregatită să își trăiască viața la maxim, neștiind ce se va întâmpla și  prin câte greutăți va trece, dar rămâne curajoasă pe parcursul călătoriei, până la final unde aceasta își va reîntâlni dragostea. Este o supraviețuitoare, dar și o foarte bună soră mai mare. Pe parcursul cărții, ea și Jonas se maturizează, înțelegând că viață nu este întotdeauna roz. Mama lor este o femeie iubitoare și protectoare, care și-ar da și sufletul pentru a ști că ei sunt în viață, bine sănătoși și fericiți. Andrius este tipul de personaj șarmant, care dă un strop de culoare întregii cărți, care apare ca o minune în viață Linei și care îi va arăta și o va îndruma către o cale mai bună, sau măcar va încerca. Un personaj care m-a enervat pe tot parcursul cărții a fost bărbatul cu chelie, care a fost la fel de detestat și de către pasageri. Deși un om pesimist, m-a uluit complet văzând că încă mai avea o parte bună în el, deși foarte adâncă, atunci când a cântat de Crăciun, alături de ceilalți deportați.Niște personaje foarte prietenoase, amabile, respectuase și care au ajutat foarte mult au fost bibliotecara și profesoara, niște femei foarte deștepte care au avut mereu vorbele bune la ele.
        Lina a fost de la bun început curajoasă, dar nu a avut destulă încredere în ea. Din cauza consecințelor, această a trebuit să accepte că NKVD-istii, poliția sovietică, erau niște oameni duri și nemiloși cu care nu aveai ce discuta sau ce negocia. A muncit din greu pentru a-și câștiga pâinea, precum și fratele ei,Jonas, care deși era un copil mic la început, ce făcea în pantaloni de teamă, a devenit un adevărat bărbat.
Amândoi au ajutat-o pe mama lor cât au putut de mult, iar ea, la rândul ei, și-a dat rația de pâine că să se hrănească ei. Trecând la subiect, de la fata visătoare care era foarte fericită și foarte mândră de viață ei, a ajuns o femeie mătura, care și-a descărcat talentul în paginile blocurilor de desen, realizând adevărate opere de artă, ce o motivau și o încurajau. Către sfârșit, aceasta ține piept morții mamei ei și devine un adevărat exemplu pentru Jonas.
        Finalul a fost WOW! Toată cartea pentru mine a fost WOW și a însemnat un drum lung, parcurs într-o zi jumătate, pe care nu voiam să îl termin. M-am întristat foarte rău atunci când mamă lor a murit, aceștia rămânând orfani…Totuși mi s-a făcut mai mare milă de Kretki, ofițerul NKVD-ist care a ajutat-o pe Elena în tot acest timp. Deși nu plâng la momente când unele personaje mor, lacrimile s-au dezlănțuit când am citit acea scrisoare și când am văzut numele de familie al Linei.Nu mi-a venit să cred așa ceva, am rămas șocată. Am plâns când aceștia au fost siliți să se despartă și când s-au reîntâlnit. Un adevărat act de dragoste, o relație interzisă din cauza unor războaie. Războaie care nu merită să fie acceptate în lume, dacă populația are de suferit în halul acesta.
Mă bucur că ei s-au întâlnit și că s-au căsătorit, și în egală măsură m-am bucurat de apariția acelui doctor fabulos ce i-a salvat în ultima clipă viață lui Jonas.
         A fost un român deosebit. Dureros. Grozav. Nemaipomenit. Am trăit fiecare aspect alături de personaje, cartea asta a jonglat cu sentimentele și cu inimă mea fragilă. M-a impresionat până la lacrimi. Consider că această carte trebuie să fie mult mai populară de atât, Ruta este o femeie nemaipomenită ce a produs un adevărat medicament al minții. O poveste adevărată, din păcate, înfășurată într-o plapumă de inventivitate, căldură și iubire. Totul a fost pentru iubire. Totul merită pentru iubire.
Citate preferate: „–Să nu le cedezi nimic, Lina. Nici măcar spaima ta.”-Andrius Arvydas
„Fie că e dragostea pentru un prieten, dragostea de țară, dragostea de Dumnezeu sau chiar dragostea față de dușman-dragostea ne dezvăluie cu adevărat natura miraculoasă a spiritului uman.”-Ruta Sepetys 

Cristina Antonache: Încercare de personaje bine conturate, dar din punctul meu de vedere nereușite. În afară de evoluția acțiunii, nu mi se pare că personajele evoluează din punctul de vedere al construcției ci doar al acțiunii. Mi se par previzibile. Final dezamăgitor. Deși reiese că Lina a fost deportată timp de 12 ani, cartea se termină după doar doi. Știm că se mărită cu Andrius, dar perioada de 10 ani mi se părea foarte importantă să fie acoperită în carte. Aceea era cea mai grea, când Lina trecea de la adolescentă la femeie matură. Per total, o carte ușoară, care stârnește emoții. Din punctul meu de vedere, O mare de lacrimi i-a ieșit mai bine autoarei, iar despre deportare, război și alte asemenea minuni din perioada războiului sunt alte cărți mult mai bune. Dar recomand, pentru relaxare. Citate preferate nu am…

teroarea lui stalin.jpg

Alexandra Tabeica:  Personajul principal, Lina, cu familia ei, Jonas, Elena și Kostas. Băiatul cu care se căsătoreste – Andrius, precum și alte personaje care o însoțesc pe parcurs: bărbatul cu chelie, Kretki, doamna Rimes, etc. Dacă la început Lina era o persoană inocentă, la sfârșit se maturizează. Cu toate că există o lipsă de aproape 11 ani, aflăm că ea s-a căsătorit cu Andrius.  Nu mi-a plăcut finalul. A sărit prea brusc, pierzând cea mai mare perioadă din încarcerarea ei, lucru care m-a lăsat cu foarte multe intrebări: cum s-a întâlnit cu Andrius? L-a găsit pe tatăl ei? A primit Andrius scrisorile ei? S-a mai întâlnit cu Kretki? A ajuns Joana cu bine în Germania? A mai devenit Lina artist?
         Cred că partea mea preferată a fost în momentul în care a despărtit trenul de femei de cel de bărbați : „-Ascultați, i-am îndemnat eu. Bărbatii. Zgomotul creștea, se intensifică. Cântau, cântau cât îi țineau bojocii. Andrius li s-a alăturat, apoi și fratele meu și bărbatul cu păr cărunt. Și, în cele din urmă, li s-a alăturat și bărbatul cu chelie, intonând imnul nostru național. Lituania, țară de eroi…. Mi-au dat lacrimile.” 

Isolda Lorianne:  Personajele care mi-au atras atenția sunt: Elena, mama Linei; Lina, personjul principal al textului; Jonas, fratele Linei; Andrius; doamna Rimas; doamnă Grybas; bărbatul cu chelie; Kretki și comandantul.  Dacă la început Lina este doar o fată de 15 ani pasionată de artă, la finalul operei ajunge să se maturizeze trecând prin vestea morții tatălui ei și a mamei ei. Devine un adult învățat cu greutățile vieții care reușește să supraviețuiască și să aibă grijă de fratele său mai mic. Finalul m-a dezamăgit, deoarece, după ce am plâns alături de personaje, mă așteptăm la ceva mai mult. Autoarea aduce un final abrupt și se pierd cu acesta o grămadă de detalii importante cum ar fi căsătoria Linei cu Andrius sau modul în care au ajuns înapoi la Kaunas.
Per total, lectură a fost una ușoară și deși mi-a adus de multe ori lacrimi în ochi, pot să spun că ,,Printre tonuri cenușii” a devenit una din cărțile mele preferate. Am fost atât de absorbită de lectură încât nu am fost atentă la citatele frumoase.

Andreea Elena:  Din punctul meu de vedere personajele principale sunt: Lina, Andrius, Elena și Jonas. Lina împreună cu mamă sa, Elena, încearcă să supraviețuiască condițiilor precare de care au parte, îngrijindu-se de aspectul lor (chiar dacă nu se mai spălaseră de câteva luni ele se pieptănau și ibcercau să rămână cu hainele curate), însă acestea nu aveau grijă numai de propria lor sănătate, încercau să îi ajute cât de mult posibil și pe celelalte persoane din vagonul în care stăteau. Personajul principal are o evoluție puternică, de la fetiță care își întreba mamă ce se întâmplă cu ei, la adolescentă puternică care reușește să supraviețuiască atât situației în sine cât și durerii provocate de moartea mamei sale.  Finalul, din punctul meu de vedere nu a fost nici foarte trist dar nici happy end, singurul moment în care am plâns a fost când mamă Linei și a lui Jonas a murit, pur și simplu scena în sine m-a șocat îngrozitor, însă o scenă care mi-a adus zâmbetul pe buze a fost atunci când citeam scrisoarea de la Lina i-ar ea l-a menționat pe Andrius ca fiind soțul ei. Mi-aș fi dorit să pot citit scenele, dar nu a fost să fie.  Citate preferate nu pot spune că am, însă am câteva paragrafe pe care le-am fotografiat. 

Cătălina Sirbu:   Personajele… off… Deci, aici pot să spun că toate m-au marcat pur și simplu. Personaje preferate: Lina, Elena, Jonas și Andrius. O și bărbatul cu chelie. vorbea mult și prost câteodată, dar avea dreptate 
Lina mi s-a părut o adevărată luptătoare, ce s-a maturizat repede. A văzut ce e aceea foamete, ce e aceea mizerie, rușine… A văzut ce înseamnă sa fii sclav! Elena, mama celor doi copii, Lina și Jonas, a fost o femeie nemaipomenită, ce a încercat sa ajute pe toată lumea. A luptat pentru viața copiilor ei și nu si-a plecat capul deloc. O luptătoare!
Jonas, oh… Un băiețel ce a îndurat multe. A fost pur și simplu un bărbat adevărat ce si-a luat viața în mâini și a ținut locul tatălui lor. A îndurat atâtea și aproape a murit, dar tot a luptat, chiar și așa firav cum era el.Andrius… băiatul ăsta chiar a fost un bărbat ce a suferit enorm Bine, toți au suferit , dar din cauza mamei sale care a trebuit sa se supună NKVD-istilor, durerea a fost și mai mare. Mi-am dat seama ca o iubește pe Lina încă de când se aflau în vagonul pentru vite… Bărbatul cu chelie mi s-a părut un îngâmfat ce își dorea sa moară, dar îi era frica de moarte. Dar totuși am fost uimită de cunoștințele lui și chiar de momentele în care își arăta adevărata față.. Un milos.
Evoluția Linei a fost una uimitoare. Sincer… imaginați-vă că din acea fata sensibilă ce ura mirosul neplăcut din vagonul în care „a trait” , a ajuns o adevărată femeie, ce nu-i era frică să spună nu. A devenit pur și simplu… mamă pentru fratele ei. Finalul m-a întristat enorm! Pur și simplu am plâns ca o nebună. Sincer, nu mă așteptam să se termine așa ușor. .. Mai voiam să continue. A fost o poveste ce m-a mișcat. A fost WOW.
         Impresia mea față de această carte nu e decât una bună, cu mica excepție ca putea fi mai lungă. Am doar cuvinte de laudă față de scriitoare, ce pur și simplu m-a făcut să plâng, iar asta nu mi se întâmplă prea des. Povestea e una sfâșietoare, iar odată ce cartea aceasta mi-a lăsat un gol în suflet, Ruta a devenit o scriitoare minunată pentru mine. Toate cărțile ei vor ajunge în biblioteca mea.
Citat(e) preferat(e) : ” V-ați întrebat vreodată cât valoreaza o viață de om? În dimineața aceea viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.” – citatul ce m-a pus pe gânduri și m-a mișcat cel mai mult.
„Să nu le cedezi nimic, Lina. Nici măcar spaima ta!” … A fost momentul în care citatul m-a oprit din citit… Avea atât de multă dreptate.
„Fie că e dragostea pt un prieten, dragostea de tara, dragoste de D-zeu, sau chiar față de dușman, dragostea ne dezvăluie cu adevărat natura miraculoasă a spiritului uman.” – Ruta Sepetys.
Și ” În profunzimea iernii, în cele din urmă, am învățat că în mine dăinuie o vară nesfârșită.” … citatul meu preferat. Recomand această carte cu tot sufletul meu! Zi faină!

Dobai Ana: Personajele principale sunt Lina, Andrius, Jonas și Elena. Personajul principal are o evoluție puternică, de la o fetiță îngrijorată de familia sa, la tânăra puternică care își ajută apropiați și supraviețuiește pericolelor războiului. Scena de sfârșit care m-a lăsat fără cuvinte a fost moartea mamei lui Jonas și a Linei, însă scrisoarea Linei mi-a făcut inimă să salte în piept. Cartea nu m-a impresionat prea tare, dar totuși mi-am găsit un citat care mă caracterizează perfect 

„Aș fi vrut să-mi adun toată ură în gură, că pe un ghem, și să i-o scuip lui drept în față” .

Teo Georgi: Evoluția personajului principal a fost vizibilă și detaliată. De la fetiță visătoare și energică, a ajuns o femeie mătura și curajoasă. Finalul a fost unul surprinzător și dezamăgitor. Am aflat că Lina și fratele sau, Jonas au scăpat cu viață. După ce s-au întors, aceștia s-au întâlnit cu Andrius cu care Lina s-a căsătorit. Până aici totul era bine, dar am rămas cu o grămadă de întrebări fără răspuns. Cum au ajuns în Kaunas și de ce? Ce s-a întâmplat cu Joana și părinții ei? Dar cu personajele de la fermă? Au reușit toți să scape? Cartea m-a impresionat și mi s-a părut interesantă hartă cu traseul din primele pagini; și ce mi s-a mai părut interesant a fost faptul că deasupra primului capitol era scris „Hoți și prostituate”, la început nu am înțeles ce legătură avea, că mai apoi, după câteva capitole să aflu că asta era scris pe vagonul în care Lina și alte câteva personaje se aflau. (Probabil pentru unele persoane aceste detalii au fost neinteresante) Nu am un citat preferat, dar mi-au plăcut multe părți din carte, mai ales partea când Lina a găsit însemnările făcute de Andrius pe cartea Dombey și fiul.  

Andreea Delcea: Personajele sunt oameni obișnuiți puși în situații care nu ar fi trebuit sa existe. Situații care în acea perioada au pus la îndoială existenta sufletelor. In primul rand, personajele sunt oameni ai cuvintelor, oamenii care s-au desprins de-a lungul timpului cu meserii care se preocupa gândire și judecata: profesori, avocați, bibliotecari, artiști etc. Din acest motiv erau periculoși pentru sistemul sovietic, care a demonstrat de mai multe ori dorința de cenzura, din acest motiv au fost și deportați. Iar pentru ca tatăl Linei era rector universitar familia acesteia nu s-a putut feri de tragedie. Nu pot spune exact ca am fost atrasa de personajul Linei. Da, era o artista foarte talentat care își expune prin arta ființa și durerea. Da, a fost o sora și o fiica buna. Dar nu am empatizat prea mult cu ea. Personajul care mi-a atras în mod exclusiv atenția a fost Elena, mama Linei. Elena a avut un rol important în timpul deportări, fiind sigura care vorbea fluent limba rusa. Era o mama devotat și o femeie puternica. Era sensibila, optimista, iar puterea ei era o inspirație. A murit cu gândul că se va întoarce acasă, ca totul va fi bine. Iar pana la ultima suflarea, și-a ținut copii în viata si aproape de ea. Nu pot spune că am observat o evoluție mare în privința personajului. Sunt sigură că autoarea a încercat să abordeze această idee, dar nu a făcut-o într-un mod care sa iasă prea mult în evidenă. Cartea în sine a avut o temelie bună, dar abordarea nu a fost chiar genială. A fost de departe o lectura ușoară, la care s-ar fi putut adăuga mai multe detalii. Cu toate astea, pot spune că e o introducere într-o anumita parte din istorie și că poate fi baza unui studiu mai amplu. Nu am un citat favorit.

  Ai

ajuns 

la 

final 

   Vai, că mult a mai fost! Mă bucur enorm de mult că atâtea persoane au ales să citească această carte minunată! Curând și recenzia mea! Voi ați citit „Printre tonuri cenușii?”, opinii? 

Imagini pentru ruta sepetys

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „RC #1 Discuție „Printre tonuri cenușii” – Ruta Sepetys

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s