Uncategorized

Rochia aurie de Theo Anghel | Recenzie

Titlu: Rochia aurie29343532

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum Publisher

Nr. de pagini: 248

Data apariției: februarie 2016

sinopsis (1)

Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ai atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.

Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.

sinopsis-1

Trebuie să recunosc faptul că nu sunt o fană a genului romance. Cu toate că sunt o fire romantică, urăsc clișeele și poveștile siropoase. Și inițial, așa am interpretat eu genul romance: povești mega siropoase, pline de clișee. Bineînțeles, această concluzie a fost trasă înainte să mă documentez și să citesc mai multe cărți din sfera aceasta. Și îmi asum faptul că nu am avut o bază solidă când mi-am format părerea respectivă, drept urmare, acea ipoteză a căzut.

Așadar, printre romanele fantasy, thriller și de acțiune pe care le citeam, strecuram și câte unul romance, din dorința de a-mi echilibra lectura și de a cuprinde cât mai multe genuri literare.

Nefiind o împătimită a cărților romantice, nu prea știu ce așteptări să am de la una de acest gen. Așa că am plecat de la premisa că vreau să citesc o poveste drăguță, fără scene siropoase duse la extrem, cu cât mai puține clișee și care să-mi mențină interesul pe tot parcursul lecturării. Oare cer prea mult?

Cu toate aceste lucruri în minte, m-am decis să lecturez Rochia aurie de Theo Anghel. Cu scrierile lui Theo m-am întâlnit și anterior, citind până în prezent primele două volume din seria Am murit, din fericire și urmând să le lecturez și pe celelalte. Așadar, stilul autoarei nu îmi este deloc străin. Cum seria menționată anterior mi-a stârnit interesul și mi-a alimentat curiozitatea, am decis să-i dau o șansă și romanului romance scris de Theo. Am terminat cartea relativ repede, în doar câteva ore, distribuite pe parcursul a două zile.

Trebuie să mărturisesc că începutul m-a intrigat și am citit cu poftă primele pagini. În ele am putut remarca de la o poștă stilul lui Theo, unul lejer, presărat cu replici care îți schițează zâmbete pe buze.

La început, avem ocazia să o cunoaștem pe Ana Simion, o tânără care a fost „constrânsă” de o prietenă să meargă la o întâlnire cu un individ pe care nu îl cunoștea. Sperând să îi închidă gura prietenei ei, protagonista acceptă, dar numai după un șir lung de proteste. Întâlnirea nu decurge tocmai cum se aștepta, sfârșind prin a fi atacată de partenerul ei și salvată de un necunoscut pe care, începând cu seara aceea, nu și-l va mai putea scoate din minte.

Dupâ câteva săptămâni, salvatorul ei apare din nou în peisaj și i se prezintă drept Mason Hart. Cuceritor, galant, de o frumusețe nefirească. Ce mai, rețeta perfectă a prințului fermecător din basme. Ana va ajunge să îl cunoască mai bine și să se îndrăgostească de el și viceversa. Cu toate acestea, dragostea lor va fi pusă la multe încercări, cel mai mare obstacol fiind un secret sumbru din trecutul lui Mason, secret de care vrea să o ferească pe Ana.

Până aici, totul a fost frumos. Din punctul meu de vedere, povestea s-a alterat în momentul în care și-a făcut apariția George. Un personaj mega antipatic și enervant prin felul lui de a fi. Între cei doi frați există o dușmănie a cărei origini este camuflată de mantia trecutului, un trecut pe care Mason a încercat din răsputeri să-l dea uitării, dar resentimentele față de fratele lui au persistat. Tot din acest punct acțiunea a devenit foarte previzibilă. Mi-am dat seama în proporție de 90% care era sursa neînțelegerilor dintre cei doi frați. De asemenea, direcțiile în care se îndreaptă acțiunea au devenit destul de evidente, diminuând misterul și farmecul evenimentelor.

Un lucru pe care l-am găsit deranjant, în primul rând, este dragostea cam prea spontană dintre protagoniști. Sau, poate că e perfect normal. Poate aceasta este definiția dragostei la prima vedere. Dar, cum eu sunt mai sceptică și am propriile mele principii, refuz să cred în existența acestor sentimente născute la primul contact cu o persoană. Pur și simplu consider că „prima vedere” nu este suficientă pentru a sădi sentimente de iubire în inima unei persoane. Repet, aceasta este strict părerea mea. Sunt sigură că există persoane care cred cu tărie în acest fenomen.

Alt aspect care mi-a displăcut e drama prea exagerată a diverselor evenimente. Consider că în repetate scene drama personajelor a fost dusă la extrem, făcându-se din țânțar armăsar (vorba românului).

Acum, că tot m-am legat de aspectele care mi-au plăcut mai puțin, vreau să subliniez și acele lucruri care m-au determinat să citesc volumul până la ultima pagină. Ana. Ea este genul de femeie puternică, dar care este conștientă de slăbiciunile și de limitele ei. Cu toate că nu a avut o copilărie prea fericită, viața a învățat-o să se descurce singură și să se bazeze doar pe propria persoană. Probabil unii ar considera că odată ce s-a îndrăgostit, protagonista a avut un comportament exagerat, acceptând unele lucruri prea rapid și iertând prea ușor. În ciuda faptului că are o personalitate puternică, comportamentul ei a fost perfect normal pentru o tânără îndrăgostită cu adevărat. Dacă cineva judecă acțiunile ei și susține că acestea sunt în antiteză cu caracterul ei, înseamnă că nu a fost niciodată îndrăgostit cu adevărat. Pot spune cu mâna pe inimă că, indiferent câtă tărie are o femeie, dragostea o îngenunchează și o determină să facă anumite lucruri care poate o surprind chiar și pe ea.

Per total, consider că a fost o lectură plăcută, cu o protagonistă a cărei personalitate este  complexă. Acțiunea a fost destul de alertă, neoferindu-ți ocazia să te plictisești. Aspectele care au defavorizat această carte sunt, în opinia mea: dramatismul sporit, faptul că de la un anumit punct a devenit foarte previzibilă și încăpățânarea mea de a înțelege dragostea la prima vedere :)) Doar pentru că acest volum nu a fost tocmai pe placul meu, nu înseamnă că și voi veți întâmpina aceeași problemă. Vă invit să citiți cartea și să-mi spuneți părerea voastră sinceră despre Rochia aurie!

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Quantum Publisher cu o reducere de 20%, dând click AICI.

ytu

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s