3-5 stars · 5 stars · Book Review

Sticletele – Donna Tartt |Recenzie

recenzie

„Sticletele” Donnei Tart este o carte care inițial m-a pus în dificultate. Deși știam că are 1108 și îmi va fi greu să o citesc, am ales totuși să o comand de pe TârgulCărții.ro. Apoi când mi-a fost predată de curier și i-am simțit greutatea au început să îmi încolțească în minte întrebări precum: ”Chiar trebuie să pierd 2 săptămâni pe care le-aș putea aloca citirii altei cărți doar pentru a citi această carte? Chiar merită să fac asta când mi-aș fi putut lua orice alta carte de dimensiuni mult mai mici?”. Cu siguranță aș fi putut, dar nu regret că nu am făcut-o.

”Sticletele” cu siguranță este genul acela de carte care se citește singură, ea fiind o scriitură inteligentă ce îți va pune la încercare atât mintea cât și unele sentimente, subiectele abordate în carte fiind foarte actuale și veridice: terorism, trafic cu opere de artă, alcoolism, familii destrămate.

recenzie3

Personajul principal al romanului este un adolescent de 13 ani care locuiește împreună cu mama sa în New York, Theo Decker. Își pierde mama într-un moment nefast ca urmare a unei explozii dintr-un muzeu, căruia el însuși reușește să îi supraviețuiască ca prin minune. Buimacit de suflul exploziei, acesta începe să aibă o conversație aproape nebunească cu un bătrân, în urma căreia hotărăște să fure din incinta muzeului un tablou al pictorului Carel Fabritius, preferatul mamei sale. Numele tabloul este ”Sticletele”, iar în jurul acestuia se vor învârti câteva întâmplări cheie din roman.

Oamenii mor, bineînțeles, spunea mama. Dar felul cum pierdem lucruri e atât de dureros și de inutil! Din neglijență, pur și simplu. Incendii, războaie. Partenonul, de pildă, folosit drept pulberărie. Cred că orice reușește să scape întreg din istorie e un miracol.

Ce m-a marcat profund este faptul că Theo nu reușește sau nu vrea conștientizeze moartea mamei sale. Deși înconjurat de trupuri mai mult sau mai puțin vii, el vrea cu tot dinadinsul să ajungă acasă, locul stabilit drept punct de întâlnire în caz de urgențe ca urmare a unei convenții între el și mama sa. Abia la câteva ore distanță un telefon îi dă de înteles că mama sa a fost în sfârșit identificată și este trecută pe lista persoanelor moarte. Pe parcusul întregii povești este conturat destinul lui Theo, adolescentul părăsit de tatăl alcoolic, evitat de bunicii din partea acestuia, asupra căruia planează vinovăția constantă că doar datorită nevrednicității lui mama sa a murit.

Ajunge să locuiască o vreme la familia unui prieten, iar apoi în scurt timp găsește un oarecare refugiu în atelierul lui Hobie, un anticar și restaurator de antichități, care îi oferă o oarecare căldură și înțelegere pe care nu le-a mai împărtășit cu nimeni de la moartea mamei sale. Poate tocmai legătura aceasta cu Hobie ar trebui să dea cititorului o nouă perspectivă asupra poveștii. Revenind la pictura veche de 500 de ani a lui Fabritius, întrebarea ”Cum a reușit această pictură să scape acelei explozii devastatorare?” mi-a stăruit în minte ceva vreme. M-am documentat și am observat că pictura nu a trecut prin nici o explozie în lumea reală, ceea ce înseamna că acest detaliu inventat trebuie să aibă o altă semnificație care avea să se dezvăluie ulterior pe parcusul capitolelor. Pictura aceasta pare a fi mereu supraviețuitoare, reușind a fi salvată de Theo din calea efemerității lumii. Totodată, odată ce această pictură este mutată dintr-un loc în altul, în urma ei par să se producă schimbări majore (de exemplu: pictura este scoasă din apartamentul lui Theo, iar la scurt timp acesta este deposedat de mobila veche și de valoare a mamei sale; pictura este dată în grija unor paznici iar la scurt timp unul dintre ei, care lucra acolo de multă vreme, este concediat și înlocuit).

recenzie2

Mi-a plăcut foarte mult faptul că romanul este ușor de citit, el având un ritm foarte bine contruit. Din recenziile citite până acum am observat că unora nu le-a plăcut modul Donnei Tartt de a trece de la un subiect principal la un anumit detaliu discordant dintr-o secundă în alta. Pe mine tocmai acest mod de a scrie m-a captivat cel mai mult, deoarece în felul acesta descopeream noi și noi amănunte despre viața lui Theo și a celorlalte personaje. Amănunte nesemnificative pentru povestea de ansamblu, dar amănunte care oferă veridicitate acțiunii în sine. Nu orice detaliu al vieții unui om este mereu foarte interesant și foarte captivant, iar însăși viața este creată tocmai din amănunte uneori rutiniere, alteori banale.

Spre finalul cărții autoarea ne surprinde prin adăugarea unor elemente menite să ofere profunzime dialogurilor, cartea reușind astfel să îți atingă nu doar intelectul, dar și sufletul. Îmi pare rău că am citit această carte atât de repede. Mi-ar fi plăcut să zăbovesc mai mult asupra capitolelor și să rumeg mai mult anumite idei ale personajelor, dar lectura ei a fost atât de captivantă încât efectiv mi-a absorbit sufletul complet și m-a făcut să fiu un martor cheie al schimbărilor din viața celui ce la finalul romanului ajunge sa fie adultul numit Theo Decker.

Multumesc mult celor de la TârgulCărții pentru această carte și prin urmare vă invit la ei pe site să aruncați o privire la titlurile de cărți pe care le au la vânzare.

pret_tgcartii

Anunțuri

2 gânduri despre „Sticletele – Donna Tartt |Recenzie

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s