Până și asta o să treacă – Milena Busquets | Recenzie

pana-si-asta-o-sa-treaca

Milena Busquets s-a născut în Barcelona, acolo unde și-a înființat propria editură. În prezent lucrează ca jurnalist și traducător.

Romanul Până și asta o sa treacă este construit pornind de la o povestioară din folclorul chinez povestită Blancăi de către mama sa. Se spune că un împărat  le-a spus curtenilor săi să găsească o propoziție simplă care să poată fi folosită în orice circumstanțe mereu. Au stat supușii săi și s-au gândit și au ajung la concluzia că cea mai potrivită frază ar fi ”Până și asta o să treacă”, motivând alegerea făcută prin faptul că durerea și tristețea trec de la sine cu timpul, dar la fel se întâmplă și cu bucuria și fericirea. Ajunsă la vârsta de 40 de ani și întâmpinând moartea mamei sale după o lungă luptă cu boala, Blanca devine naratorul romanului care încearcă să îi adreseze o scrisoare postumă mamei sale, dorind să îi arate faptul că povestioara nu este nici decum adevărata.

„Fiecare dintre noi are un laitmotiv, un fir conducător, un refren, un parfum propriu care să-l învăluie, o muzică de fundal care-l însoțește peste tot, imuabilă, uneori redusă la minimum, dar stăruitoare și de neînlăturat.”

După înmormântarea mamei sale, Blanca se retrage în Cadeques, locul unde răposata își trăise ultimele luni ale vieții, alături de două prietene, doi copii și doi fosti soți cu care se joacă de-a șoarecele și pisica, flirtrând când cu unul când cu altul, propunându-le mereu și mereu să reînnoade acea relație care undeva, pe parcursul vieții, s-a răcit. Rămasă fără mama pentru care a nutrit sentimente contradictorii, mai ales în ultimele luni de viață ale acesteia, când din cauza bolii devenise o fire foarte dificilă, Blanca încearcă să își vindece rănile provocate de această pierdere prin intermediul sexului, despre care spune că ar fi chiar un medicament. Astfel, pe lângă cei doi foști soți, pe parcursul șederii în Cadeques, Blanca ține legătura și cu bărbatul al cărei amantă este, dar începe să cocheteze și cu un străin misterios întâlnit la înmormântarea mamei sale.

„Poate că toți rămânem cu câte o călătorie nefăcută, toți plănuim călătorii când sunt deja imposibile, de parcă am încerca să cumpărăm timp de datorie, deși știm că al nostru s-a terminat și că nimeni n-ar putea să ne mai dăruiască nici măcar un minut în plus. Trebuie să fie de nesuportat să ai încă ochii deschiși și să știi că există locuri pe care nu le vei mai vedea niciodată, că ți se închid toate mutările posibile, chiar sub ochii tăi.”

Nu pot spune că mi-a plăcut cartea în mod deosebit, deoarece pentru mine Blanca nu reprezintă genul acela de femeie matură, elegantă, care se descurcă singură în oricecircumstanțe. Mi se pare că, în ciuda vârstei de 40 de ani, a rămas o adolecentă ce caută să se agațe de apropiați și să se victimizeze. Plăcerea de a cocheta cu toți bărbații pe care îi întâlnește, deși pentru unii poate reprezenta faptul că este o femeie sigură și încrezătoare în propriile forțe, mie mi s-a părut o încercare repetată de a-și dovedi ei că încă mai poate seduce bărbați în ciuda vârstei. Nu mă înțelegeți gresit. NU vreau să subliniez faptul că dacă ai 40 de ani de acu trebuie să te duci la mănăstire că nu se mai uită nici dracu la tine. Țin să cred însă că o femeie la 40 de ani ar trebui să fie mai cu capul pe umeri, fără a se arunca în brațele bărbaților pentru a-și alina pierderile suferite. Chiar dacă pentru Blanca sexul este un medicament, ea însăși spune că efectul este trecător, fără durată.

„singurul lucru care nu-ți provoacă mahmureala și care poate să împrăștie un răstimp moartea, dar și viața, e sexul”;

Pentru mine acestă carte a fost o lectură lejeră, plăcută într-o oare care măsură datorită cuvintelor adresate de către Blanca mamei sale, destăinuindu-i acesteia toate clipele grele și trăirile sale. Tocmai acest dialog/monolog arată faptul că cei dragi nu pleacă cu adevărat niciodată, ei rămânând mereu în inima noastră. Restul faptelor mi s-au părut doar relatări monotone, fără suspans, fără început, fără final, în care apar personaje puțin creionate. Poate că tocmai acestea oferă veridicitate personajului. La urma urmei, nu toți trăim povești demne de un scenariu de film, nu?

Nota: 3/5

5_Books

𝓐𝓵𝓲𝓷𝓪 

Romanul poate fi achizionat cu transport gratuit de aici.

 

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: