Chimia morții – Simon Beckett | Recenzie

13442113_1080942341949525_1971906528_o

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă, am să vă invit să vă uitați (holbați) cu atenție la copertă. Cum vi se pare? Vă atrage într-un fel să puneți mâna pe carte și să o răsfoiți? Pe mine nu și mi se pare chiar o copertă hidoasă. Mi se pare atât de hidoasă încât timp de un an nici nu m-am atins de această carte, efectiv neatrăgându-mi nimic la copertă sau la sinopsis-ul scris pe spatele cărții. Trebuie să spun că această chestie mi se pare frustrantă într-o oarecare măsură, deoarece conținutul cărții este unul foarte bun și cu siguranță l-aș fi descoperit mai demult dacă cei de la editura Trei ar fi avut inspirația de a face si ei o copertă mai frumoasă. Adică aceasta nu are nici o legătură cu povestea cărții, nici o LEGATURĂ!

Povestea îl are în centru pe David Hunter, un antropolog medico-legist (persoană ce se ocupă cu studierea cadavrelor în cadrul anchetelor polițiste, având capacitatea de a deduce după gradul de descompunere a cadavrului timpul scurs de la moarte și cauza acesteia) ce se retrage ca medic generalist într-un sătuc din Norfolk după moartea soției și fiicei lui, pentru a scăpă de agitația londoneză. La un moment dat, în acest sat este descoperit un cadavru aflat într-un stadiu de descompunere destul de avansat, iar vrând nevrând, David ajunge să fie implicat în anchetele poliției tocmai pentru a îi ajuta. Decoperă detalii macabre, cum ar fi aripi de lebedă indesate în spatele victimei, ceea ce pare a fi la prima vedere o metaforă a decăderii. La scurt timp se anunță dispariția unei alte femei, iar poliția începe să se întrebe dacă nu cumva la mijloc este mâna unui criminal în serie. Între timp, David mai iese și el prin lume și se imprietenește cu Jenny, învățătoarea satului, o nou-venită prin acele împrejurimi asemeni lui. Începe să aibă o relație cu aceasta, fapt ce ajunge să înfurie pe cineva (nu va spun pe cine :P). Furia se materializează în răpirea femeii, iar de aici începe o luptă contracronometru, David știind din celelalte cazuri că are la dispoziție fix trei zile să o salveze până să nu fie prea târziu.

Mi-a plăcut mult cartea și m-a ținut în priză. Nici un moment nu a fost plictisitor, nici o descriere nu a fost de umplutură, totul s-a legat într-un mod complet și complex. Sunt mândră de mine pentru că a reușit să ghicesc cine a fost făptașul, deși nu am reușit să ghicesc chiar tot. Am aflat că această carte face parte dintr-o serie de 4 cărți, toate avându-l ca personaj principal pe David Hunter, dar:a) nici una nu a fost tradusă în româna, b) din ce am observat nici această carte nu prea se mai găseste de cumpărat. Poate aveți norocul să o găsiți pe la o bibliotecă pentru că chiar merită. Nu am mai citit de mult o carte polițistă atât de captivantă, care să îmi placă atât de mult. Îl pot plasa pe David Hunter personaj principal preferat imediat după Robert Langdon (pasiunea mea pentru Dan Brown rămâne infinită).

Nota +5/5

5_Books

V-ar tenta să citiți o astfel de carte, ținând cont că are unele descrieri mai macabre?

Alina Talabă

Anunțuri

7 gânduri despre „Chimia morții – Simon Beckett | Recenzie

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s