12666238_1718450201732042_1095774118_nÎnainte de a începe recenzia propriu-zisă, vreau să vă spun că am primit această carte prin intermediul unui schimb realizat prin platforma BookSharing.ro.

Probabil nu multă lume o apreciază pe Mihaela Rădulescu, dar trebuie să recunoaștem că ce-i al ei, e al ei, și nu degeaba este un jurnalist și om de televiziune atât de bun. Povestioarele din carte, 17 la număr, deși sunt scurte, reușesc să transmită fix ceea ce trebuie.

Am ales această carte fără a ști exact ceea ce reprezintă, crezând ca va fi genul ăla de autobiografie, în care scriitorul vorbește despre viața sa, dezbătând convingerile sale și povestind cum a trecut prin anumite peripeții. M-am înșelat, deoarece în carte am descoperit o serie de întrebări adresate, suprinzător, chiar mie. De la întrebări de bun simț, discrete, cu care m-am mai întâlnit de-a lungul vieții, până la întrebări menite să te facă să roșești atunci când îți formulezi răspunsul în minte. Vreți să vă dau un exemplu? Ei bine uitati!

”Ai făcut vreodată sex într-un loc public sau în orice alt loc inedit?”

După ce dai cu ochii peste o astfel de întrebari, parcă simți cum îți urcă sângele ușor în vârful urechilor. Recunoașteți că am dreptate. Tocmai ați citit-o! Imposibil să fi rămas într-o stare de spirit neutră. Ok. Vi se pare întrebarea de mai sus puțin cam indiscretă? Bine. Vă voi prezenta una mai menită să vă răscolească și sufletul, nu doar hormonii.

”Când ai întrebat-o ultima dată pe mama ta dacă e fericita?” 

Parcă nu ați mai întrebat-o de mult, nu-i așa?

Parcurgând succesiv o serie de întrebări, căci înca nu am reușit să răspund la toate, mi-am amintit brus de oracolul din copilărie. Nu știți ce este un oracol? Caietul acela pe care colega de clasă îl completa pe fiecare filă cu câte o întrebăre, lăsându-l apoi să circule liber printre colegi, pentru a răspunde cât mai sincer. Bineînețelesc, nu se pot compara întrebările din Întreabă-mă orice cu întrebările chibzuite de mintea colegei din a 6-a, dar sentimentul este unul asemănător. 

Să revenim la povestioare. Întâlnim povestiri amuzante, triste, filosofice, despre iubire, trădare, gelozie, despre întâmplări din viața scriitoarei și a unor cunoscuți de ai săi. Nu vă pot spune sincer care mi-a plăcut mai puțin, dar vă pot preciza care m-a impresionat mai mult. Se numește „Poveste geometrică” și începe cam așa:


„S-au cunoscut într-un caiet; ea era pe pagina din stânga, iar el pe pagina din dreapta. Cerc era desenată, ba chiar avea și două raze care-i luminau chipul ca într-un zâmbet. Era perfectă, căci fusese făcută cu compasul și cu un creion negru, foarte sigur pe el, care a decis ca ea să fie un cerc-femeie, fiindcă avea atâtea calități subtile…Când creionul a început să treacă razant pe lângă riglă ca să deseneze cubul, Cerc privea cu răsuflarea tăiată la perfecțiunea unghiurilor, la multitudinea de laturi, la simetria senzuală și abia aștepta să vadă cine e. Când Cub a fost gata și privirile li s-au întâlnit, foile albe au tremurat, căci ei erau mult prea perfecți ca să se deformeze.”


Povestea lui Cerc și Cub durează vreo 3 pagini, dar cu siguranță îți va rămâne în suflet, de ce nu, o viață. Povestea lui Cerc și Cub este o poveste despre doi iubiți creați perfecți, dar care renunță la perfecțiune pentru a fi împreună. Iubirea nu e despre perfecțiune, ci e pur și simplu, despre iubire. 

În carte pot fi regăsite și o serie de desene semnate de Ana Ularu, Dani Oțil și Andreea Esca. Nu am pus prea mare accent pe ele deoarece sunt alb negru, iar eu una nu prea le-am putut înețelege. Ție, cititorule, poate îți vor stârni un mai mare interes.

Legat de întrebări, aseară eu și prietenul meu răspundeam în același timp întrebărilor din carte pentru a ne cunoaște mai bine. Cu ocazia aceasta, am descoperit noi lucruri în comun. Yay! Poate veți încerca și voi să faceți asta cu prietenii voștri. Eu doar v-am dat un pont ^_^.

Nota 2/5, deoarece majoritatetea povestioarelor au fost preluate din anumite publicații unde au fost prezentate publicului anterior. Mi-aș fi dorit să văd articole noi, proaspete, ci un amalgam de povești deja publicate în altă parte.

Alina Talabă

Dacă v-a plăcut această recenzie, nu uitați să lăsați un comentariu ^_^.


Cumpără cartea aici

Anunțuri

3 gânduri despre „Întreabă-mă orice, de Mihaela Rădulescu | Recenzie

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumos. Eu nu o admir deloc pe Mihaela Rădulescu, nu vreau să judec… dar uneori este una dintre acele persoane pe care vreau să le evit. Uneori exagerează, alteori e puțin… mitocană ? Nu știu, nu pot spune c-o cunosc, nici cariera nu i-o știu prea bine, dar dacă cineva începe să-mi turuie cum că „Mihaela Rădulescu este x-ă x-ă x-ă, îi zic „scutește-mă”.
    Cât despre carte, am mai auzit de ea, dar ca și tine, dacă ar fi să o citesc mi-aș dori să fie ceva original. Decât să dezbați același subiect, ar fi mai bine să zici ceva original, dar în cazul în care-l dezbați original, n-am nimic împotrivă.
    Mă bucur că te-ai distrat citind cartea, poate nu-i așa rea 🙂 Mi s-a părut o idee foarte bună răspunderea împreună la întrebări, e chiar un mod de a cunoaște mai bine pe cineva. 😀

    Apreciază

    1. Sper ca nu m-am exprimat gresit. Sunt texte publicate deja, dar scrise de ea. Nu e copiat si nici nu a facut dezbatere pe ce a scris X sau Y. Si da, jocul asta de intrebari chiar e un mod mai bun de a cunoaste pe cineva. Mersi de parere, mai :3

      Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: