Biblia pierdută, de Igor Bergler | Recenzie

12431356_982194475157646_436938900_n

Trebuie să spun că încă de când am auzit de lansarea acestei cărți, am dorit să o citesc. Faptul că modul scriiturii fusese comparat cu cel al lui Dan Brown a însemnat un criteriu important pentru mine, deoarece Dan Brown este unul din autorii mei favoriți. Un alt aspect important îl reprezintă trimiterile la istoria adevărată din spatele vampirului Vlad Țepeș. Mereu am apreciat cărțile care vorbesc despre vampiri, dar care nu încearcă să îi transforme în masculi palizi feroce, gata oricând să sucească capetele adolescentelor înainte de a le transforma în vampirițe. Mi-a fost destul de greu să scriu această recenzie, deoarece pe parcursul narațiunii se împletesc o multitudine de date istorice cu simbolism, suspans, acțiune, călătorii prin mai multe state, organizații secrete, crime și fenomene supranaturale.

Igor Bergler este la bază regizor, scenarist, redactor și realizator de emisiuni.  Citisem undeva că această carte nu se citește, ci se vede, asemeni unui film. Sunt total de acord cu acest punct de vedere. Descrierile, nu exagerat de ample, reușesc să îți redea o imagine suficient de detaliată astfel încât să ai uneori senzația că totul este atât de bine conturat, încât uiti pentru o clipă că nu te uiti la TV, ci că de fapt citești. Aici aș putea da și un mic exemplu. Spre sfârșitul cărții, tu ca cititor afli deja cine este personajul negativ, în timp ce personajul principal, Charles Baker, nu are nici cea mai vagă idee cu privire la identitatea adevărată a acestuia. Aș fi țipat la Charles și l-aș fi avertizat, dar evident, nu am putut pătrunde în lumea conturată de Bergler.

”Biblia pierdută” sau Biblia lui Gutenberg reprezintă una dintre primele cărți tipărite în secolul XV la așa zisa comandă a lui Vlad Țepeș. Se spune că acesta ar fi ascuns în carte o serie de date, menite să desconspire secretele unei organizații (de asemenea secretă) ce avea să conducă lumea sute de ani de atunci încolo. Aflat în Sighișoara, cu ocazia unei conferințe, renumitul profesor universitar Charles Baker se vede aruncat într-un vârtej de fapte și întâmplări din ce în ce mai ambigue, menite să îl conducă spre descoperirea bibliei pierdute. Intriga o reprezintă descoperirea unor cadavre în Sighișoara. Modul în care acestea au fost însemnate, având un diavol cu cap verde si patru gheare care poartă lenjerie de hermină tatuat pe trupurile lor, dar și gasirea la locul cu pricina a unei cărți de vizită a renumitului profesor american, îl fac pe acesta să pară un principal subiect. Astfel, ajunge să fie interogat de către Christa, reprezentată a Interpolului. La scurt timp află faptul că o serie de crime identice s-au petrecut  și în alte state pe parcursul vizitelor sale acolo. Urmând seria de indicii alături de Christa în încercarea a descoperi făptașul din spatele crimelor atroce, ești plimbat ca cititor printr-o serie de istorisiri, pornind de la  organizarea breslelor din Evul mediu și intrarea în Ordinul dragonului a lui Vlad Dracul, până la camera plină de curiozitatăți a regelui Richard al III-lea. Un oarecare accent se pune și asupra abuzului de putere de care au dat dovadă reprezentanții bisericii în secolele trecute.

Charles Baker se dovedește a fi un personaj simpatic, dar pe alocuri i se pot atribui câteva defecte. Pare a fi un personaj corupt, căci tinde să arunce cu bancnote de 100$ în stânga și în dreapta pentru a beneficia de o serie de avantaje. De asemenea, la un moment dat simte nevoia să consume o sticlă de băutură în valoare de 15000$ ca urmare a reușirii dezlegării unui cod destul de simplu și la îndemână oricui de descifrat, ceea ce pentru el, ditamai profesorul universitar ar fi trebuit să fie floare la ureche. Povestea este interesantă și îți oferă multe informații noi, care îți vor îmbogăți cultura generală, dar pe alocuri este trasă de păr, rău de tot. Călătoria profesorului se dovedește a fi una inițiatică, dar stai la finalul cărții și te întrebi dacă toate aceste peripeții au avut vreo noimă, ținând cont că modul de rezolvare al problemei centrale poate fi foarte ușor zdruncinat de către cineva de din afară, iar astfel toate aceste eforturi lui Charles ar deveni zadarnice. Probabil exprimarea anterioară vi s-a părut ambiguuă, dar nu aș dori să vă dau spoilere.

Pe alocuri simți fiori pe șira spinării, pentru că în prim plan apare o umbră  sinistră ce pare a fi a nimănui. Chiar din începutul cărții îți este prezentat modul în care un personaj își găsește sfârșitul în ghearele acestei umbre, creatura din spatele său parând a fi întru-totul invizibilă. Desi în promovarea cărții accentul se pune pe istoria adevărată din spatele legendei lui Dracula, pe parcursul acesteia ești tenta să te întrebi dacă această carte nu își propune totuși să demonstreze chiar faptul că legenda acestuia nu este totuși adevărată. Accentul nu se pune însă pe vampir, ci pe alte puncte cheie.

Per ansamblu, cartea mi-a plăcut. Suspansul m-a făcut să nu las din mână și să o citesc relativ repede. Inițial i-am acordat pe GoodReads 4 stele, dar apoi, după ce am mai cugetat la povestea în sine, mi-am dat seama că ar merita maxim 3. Cu prea multe goluri rămâi ca cititor le finalizarea poveștii conturată în jurul personajului principal, asta deși informațiile istorice din carte au rolul de a îți îmbogăți sufletul și mintea dintr-o altă perspectivă. Recomand cartea fanilor lui Dan Brown, deoarece pe alocuri pare mai bună decât cele scrise de acesta. Totuși, finalul este cel care înclină destul de mult balanța în defavoarea lui Bergler.

Nota 3/5

5_Bookspret_carturesti pret_elefant pret_libris

Anunțuri

13 gânduri despre „Biblia pierdută, de Igor Bergler | Recenzie

  1. Autorul nu l-a citit suficient de atent pe Dan Brown. Daca ar fi facut-o, ar fi evitat erorile structurale si de tehnica. Nu a fost o lectura captivanta, de la un punct nu mai eram nici macar curios sa vad ce se intampla mai departe, ce sa mai vorbim de suspans.

    Apreciază

  2. Da…e o carte care pare scrisa de un negustor. Simti tot timpul ca omul parca vrea sa-ti vinda ceva si daca nu poate sa-ti bage pe git o marfa de proasta calitate. Dracula, Vlad Tepes, Bublia, crime la kilogram, mistere, umbre, conspiratii, si bineinteles „coduri” de copii handicapati descifrate de profi universitari. Un ghiveci numai bun pentru o generatie imbecilizata.

    Apreciază

  3. Am citit cartea si mi-a placut la nebunie, chiar are sens si e frumoasa…bine sincer mi-a trebuie in plus cateva zile, pentru a o citi, deoarece tot eram intrerupta si nu reuseam sa citesc asa legat mai mult de 15 pagini deoadata..😂

    Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s