Vrăjitoarea din Portobello, de Paulo Coelho | Recenzie

Vezi preț redus

”O, Mărie cea zămislită fără de prihană, roagă-te pentru noi, cei care ne îndreptăm către Tine. Amin.” (Luca 11,33)

Vrăjitoarea din Portobello este o copila de etnie romă adoptată dintr-un centru din Sibiu. Sherine, după cum o numeau, avea să se întoarcă alături de părinții ei libanezi în Orientul Mijlociu. Vremurile însă nu vor fi tocmai prielnice, căci din cauza războiului din țara părinților adoptivi, Sherine va fi nevoită să se mute alături de aceștia într-o țără europeană. Încă de mică, Sherine a manifestat o înclinație deosbită către lumea spirituală, ea afirmând adesea că ”vorbește cu sfinții”. Poate că tocmai din cauza aceastei pasiuni își și schimbă numele în Atena, zeița înțelepciunii.

”Găsește curajul de a fi tu însuți, chiar dacă nu știi cine esti.”

Atena se dovedește a fi femeia care pur și simplu nu reușește să își găsească locul. Poate că tocmai de aceea ajunge să devină mama, sperând că astfel copilul va fi împlinirea ei. Mariajul eșuează, tocmai pentru că nu reușește să umple ”spațiile albe„ ascunse în străfundul sufletului Atenei. Astfel, începe călătoria acestei femei misterioase în diferite culturi, inclusiv locurile de origine, acolo unde își reîntâlnește mama, dar de care se desparte la scurt timp.

Noi toţi avem o putere necunoscută, care va rămâne ca atare pentru totdeauna. Dar ea ne poat deveni aliată. Cum această putere nu poate fi măsurată, nici evaluată din punct de vedere economic, ea nu e luată în considerare.

Atena pare a fi o enigmă. De-a lungul vieții sale reușește să schimbe viața părințelor adoptivi, viața soțului, viața unui ziarist londonez, chiar și viața unei actrițe. Cu toate acestea, nici unul nu reușește să o înțeleagă pe deplin. În căutarea ei continuuă de a evolua ca ființă la nivel spiritual, Atena ajunge cumva să plătească pentru dorința sa prea avidă de ascedere la ceea ce noi, cei simpli, nici nu putem gândi.

Dragostea nu e o obişnuinţă, un angajament sau o datorie. Nu este ceea ce ne învaţă cântecele siropoase. Dragostea este… fără definiţii. Iunbeşte şi nu întreba prea mult. Doar iubeşte.

Nu pot spune că mi-a plăcut cartea aceasta în mod deosebit, deși am mai citit și alte scrieri ale lui Paulo Coelho, iar acelea chiar au reușit să mă impresioneze într-un mod foarte plăcut. M-au încântat citatele, pe care le-am extras cu plăcere din carte. Țin să cred totuși că sensul profund pe care a vrut să îl dea Coelho acestei povestiri, ar fi putut fi evidențiat mult mai bine printr-un alt mod. Pe la jumătatea cărții trebuie să recunosc că mi-am cam pierdut răbdarea și am făcut o pauză. Sfârșitul cărții mi-a dovedit însă că a meritat să ajung până acolo.

„Totul e atât de simplu, și-n același timp atât de complicat!
Simplu, fiindca e de ajuns să-mi schmb atitudinea: nu voi mai căuta fericirea. De acum încolo sunt independentă, îmi văd viața prin proprii mei ochi și nu prin ai altcuiva. Pornesc în căutarea aventurii de a fi vie.
Complicat: de ce nu-mi caut fericirea, dacă am fost învățată că e singurul scot care merită osteneala? De ce mă aventurez pe un drum de care alții se feresc? La urma urmei, ce e fericirea?
Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus și nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât neliniște, un câmp de luptă, nopți nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste e plămădită din extaz și agonie. Sau liniște.”

Nota: 3/5

5_Bookspret_libris pret_elefant pret_okian_eng

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s