Gânduri

Am învățaț cu timpul să deosebesc cărțile care merită citite de cărțile proaste

Stăteam azi și mă gândeam la cărți. La câte cărți am citit, ce gen, care mi-au plăcut mai mult. Mi-am dat seama că de multe nici nu îmi mai aduc aminte. A fost oare o pierdere de timp citirea lor, din moment ce numele lor pur și simplu nici măcar nu mi-a rămas întipărit după atâta timp în memorie? Eu spun că da.

Deci scriu această postare din dorința de a vă da un impuls, un imbold, un șut în fund (luați-o cum vreți), pentru a trage un semnal de alarmă(cred că și expresia aceasta e potrivită). Dragilor, timpul este oricum limitat, dar parcă devine și mai limitat când ai pe lista o sută de cărți de citit și mai ai o facultate sau un liceu de terminat.(nu voi adresa această postare celor care au deja un job/copii – țin să cred că deja știu să își aleagă cărțile).

Am citit enorm de multe cărți dar puține mi-au rămas cu adevărat întipărite în memorie. Am citit sute de cărți dar foarte puține au reușit să mă învețe cu adevărat ceva. Sigur, e plăcut să citești o carte ușoară, care te prinde, care se termină ușor, care are o scriitură accesibilă, dar la fel de ușor vei uita și ceea ce ai citit. Te întreb dacă îți mai aduci aminte acțiunea cărții pe care ai citit-o acum două luni și care a fost scrisă în genul acesta. Sunt sigură că înmagazinat povestea în memorie doar vag.

Când eram în liceu, ca orice adolescentă înflăcărată și cu hormonii vraiște, visătoare după băiatu perfect cu zâmbet impecabil, am descoperit cărți mai puțin „culte„ în adevăratul sens al cuvântului, și voi da aici un singur exemplu: cărțile scrise de Sandra Brown. Da măi, cărțile alea în care el și ea se bălăcesc într-un lac, iar ei îi fuge sutienul la vale și atunci se întâmplă inevitabilul. Un fel de 50 Shades of Grey, dar fără chestiile alea sado-maso (*sper să nu fac o comparație super greșită – nu am citit 50 SoG). Bun! Eu sunt sigură acum că adolescenții din ziua de azi nu mai citesc Sandra Brown sau mai știu eu ce autor de asta de romane de dragoste, dar în schimb citesc alte cărție scrise cam în același gen, doar că poate într-o tentă mai modernă. Dacă în cărțile pe care le citeam eu, oamenii care se tăvăleau pe acolo erau deja adulți în toată firea, deja în cărțile scrise acum, adulții au fost înlocuiți la rândul lor de adolescenți, poate pentru ca cei care le citesc să se identifice mult mai ușor cu personajul. Oricum, nu asta vreau să evidențiez aici. Ceea ce vreau să spun este că timpul pierdut pentru a citi cărți de acest gen ar putea investit în altceva. Decât să citești cărți de genul, mai bine nu citi deloc, căci nu te vor face mai deștept. Mai bine te axezi pe cărți de unde poți percepe prin descrieri complexitatea setimentelor umane, care nu se rezumă doar la pasaje de tavăleală, sau cărți care descriu anumite orașe ale lumii ori cărți precum Agonie și extaz, care vorbesc cititorului despre personaje marcante ale istoriei, inducându-l în lumea în care au trăit acestea.

Nu știu dacă mi-am exprimat părerea într-un mod profund, elevat, dar sper din tot sufletul ca ideea mea să fie înțeleasă. Bineînțeles, fiecare are dreptul să citească ce vrea. Ideea e că eu acum aș da timpul înapoi și aș face altceva cu timpul ăla, în loc să îl pierd așa, iar cum timpul meu nu poate fi dat înapoi, măcar voi să nu îl irosiți pe al vostru. Eu mi-am învățaț lecția. Sper să o învățați și voi.

Alina Talabă


Sursa foto

Anunțuri

8 gânduri despre „Am învățaț cu timpul să deosebesc cărțile care merită citite de cărțile proaste

  1. Și eu mă gândesc des la chestia asta, să știi.. Încerc ca de acum înainte măcar să nu mai termin cărți care nu-mi plac atât de mult. Faza-i că eu îs prinsă între clasici și noi apariții și în încercarea de a nu renunța la nicicare ajung totuși să las ceva deoparte. Acum au început să mă atragă și cărțile de psihologie practică sau dezvoltare personală, cum le-o zice. M-am uitat prin Diverta pe la niște cărți apărute la Trei de genul și mi s-au părut destul de interesante. Apoi visele. Am văzut o carte „Limbajul viselor” – habar n-am cât de bună o fi, dar am început iar să am vise dubioase si devin din ce în ce mai interesată de subiectul ăsta. :))
    Ai dreptate în postare și văd unde bați.. P.S: îmi plac așa mult postările tale de genul ăsta 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc, Angela! Sa continui sa citesti carti de dezvoltare personala, caci te vor ajuta sa te maturizezi ca om si sa devii un om puternic. Eu nu prea citesc de la editura Trei. Mai mult ma atrag cele de la curtea veche. Ia cartea aia…cand am sa visez urat am sa apelez la Angela Omida:)))

      Apreciat de 1 persoană

  2. Așa este, când citim cărțile de genul ăsta, simțim că ne prinde și că este foarte ușor – cum de fapt șși este – dar adevărul este că -mai mult sau mai puțin- ajungem să ștergem din memorie cărțile alea. Nu ne mai amintim nimic din ele, uneori la propriu, și atunci, poate de multe ori, recitim acele cărți… știu oameni care au făcut asta și care trebuiau de fpat să-și dea seama că-și vor pierde de două ori timpul și tot nu vor realiza nimic pentur că acele cărți uitate au fost uitate pentru că nu au avut repere existente – sau măcar corecte- pentru a fi întipărite în minte. Ai deschis un subiect foarte frumos, și m-ai pus pe gânduri, eu, care aveam în plan câteva cărți ușuratice. Mulțumesc ! ♥ 🙂

    Apreciază

  3. Ei bine, da, acum că mă gândesc retrospectiv sunt cărţi pe care le-am citit degeaba, deşi de multe ori aveam ceva motive să le termin (gen eram la bunica mea şi nu aveam altceva de citit). În rest obişnuiesc să renunţ la multe cărţi pe care le încep şi ideea că odată începută o carte trebuie terminată e complet străină de mine. Timpul meu e prea preţios.
    Pe de altă parte sunt conştientă că fiecare citeşte ce vrea, ce îi place şi mai ales ce poate. Ata din urmă se intrepretează în două moduri: ce poate adică la ce are acces – ce găseşte la bibliotecă, ce are în casă, ce i se permite la o anumită vârstă etc sau ce poate adică la ce îl duce capul, cât poate el să înţeleagă. Şi aici sunt două situaţii: oameni care nu pot mai mult şi pace şi cei care nu au fost educaţi să poată mai mult. Iar cei din urmă ar trebui să citească articolul tău, poate-poate ar avea măcar curajul să încerce şi altceva.
    Oricum, să vedem partea bună, orice lectură te înbogăţeşte cu ceva, măcar cu convingerea că viaţa e prea scurtă să o risipeşti pe lecturi proaste.

    Apreciază

      1. Oau, acum chiar sunt emoţionată. Mă bucur că îţi plac comentarile mele, le las pentru că îmi plac postările tale. Adică fără o postare bună pot să las maxim un comentariu acid. dar blogul tău e prea drăguţ şi prietenos pentru aşa ceva 😀
        Şi vezi că dacă mă mai lauzi mult o să mi se urce la cap.

        Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s