Book Review

Agonie și extaz, de Irving Stone | Recenzie

Nu cunosc motivul pentru care titlul acestei cărți m-a atras dintotdeauna deși nu știam întru totul ce avea de gand Irving Stone să le împărtășească cititorilor săi.  Așa se face că am jefuit biblioteca prietenului (cu aprobarea lui) și am ajuns să descopăr povestea lui Michelangelo Buonarroti, omul, sculptorul, pictorul, si a mediului în care acesta crește și se desăvârșește ca artist.

Cuvintele lui, de obicei puține, se revărsau acum: pictorul atingea cu pensula o suprafață plată și prin perspectivă încerca să covingă oamenii că văd o scenă completă. Însă încearcă să mergi în jurul unei persoane dintr-un tablou sau dintr-un copac! E o iluzie, păcăleala unui magician. Dar sculptorul! El cioplește realitatea completă. De aceea între sculptură și pictură este aceeași relație ca între minciună și adevăr.

In primele pagini ale cărții Agonie și extaz ne este prezentat băiețandrul de 13 ani care împins de lipsa banilor și de setea de artă, ajunge ucenic la atelierul lui Ghirlandaio. Trebuie să precizez faptul că această carte cuprinde o gamă diversificată de personaje istorice ale Italiei, cum ar fi cardinali și sculptori (Savanarola, Botticelli, Donatello), Lorenzo de Medici, Leonardo Da Vinci, etc. După un timp petrecut în atelierul maiestrului Ghirlandaio, Michelangelo realizează că setea sa de marmură nu poate fi potolită nicidecum doar prin pictură. Astfel, în ciuda protestelor tatălui său, cel ce se dovedește a fi de-a lungul cărții o piatră menită să îi îngreuneze ascensiunea din cauza banilor pe care îi tot cere fiului său, Michelangelo ajunge ucenicul sculptorului Bertoldo, fiind primit la palatul de Medici drept un membru al familiei.

 – Piatra se dăruiește celui care este îndemânatic și o iubește.

Fericirea lui Michelangelo nu durează mult timp, căci la doar câțiva ani de la începutul carierei sale ca ucenic în marmură, reforma religioasă impusă de Savanarola, predicatorul ce se considera un profet al lui Dumnezeu, are repercursiuni grave asupra familiei de Medici. Cetățenii Florenței conduși de ”voința divină” impusă de Savanarola prădează palatul de Medici, distrugând mare parte din operele de valoare, de la cărți vechi de sute de ani, până la statui sculptate de artiști celebri încă din acele vremuri. M-a impresionat mult modul în care este conturată setea de putere a cardinalilor, predicatorilor și călugărilor. Cardinalii se bat între ei prin diverse intrigi pentru a obține poziția de Papă la Vatican, predicatorii îi condamnă la moarte pe rug pe cei ce nu slujesc credința cea dreaptă, iar călugării se dovedesc a fi mai degrabă războinci decât credincioși. Mari comori ale lumii și multe cunoștințe scrise în cărțile acelor vremuri ajung să fie distruse în numele mântuirii neamului și a împăciuirii Domnului.

După jefuirea palatului și după moartea maiestrului Bertoldo și a apărătorului său, Lorenzo, împins de la spate de foamea continuă după bani a tatălui său, dar mai ales de dorul său pentru carnea marmurei, Michelangelo pleacă în lume pentru a face ceea ce știe el mai bine, să sculpteze.

Această carte a fost o adevărată lecție de istorie, dar și de viață. Modul în care Michelangelo se luptă cu familia sa și cu alți apropiați pentru a-și câștiga dreptul de a face ceea ce dorește, sculptura, ar trebui luat ca exemplu de către noi toți. În carte sunt descrise și aspecte mai macabre, cum ar fi disecarea unor cadavre pentru a descoperi ceea ce ar trebui să ascundă marmura în măruntaiele sale pentru a se asemăna cât mai tare cu trupul real omenesc, Michelangelo asumându-și riscul de a fi descoperit și pedepsit pentru pângărirea trupurilor celor ce trebuiau să se odinească în împărăția divină.

Totul e foarte frumos descris, scriitura nefiind încărcată cu detalii irelevante sau plictisitoare. Deși povestea este alcătuită din 2 volume, citirea lor nu este relaxantă, palpitantă și educativă. Am învățat multe aspecte noi și sunt sigură că prin citirea acestei cărți mi-am îmbogățit cultura generală. Recomand această carte tuturor și afirm cu tărie faptul că aceasta este o lectură esențială, fiind obligatoriu a fi citită de oricine. Sunt sigură că nu veți regreta dacă îi veți da o șansă. Eu am simțiț cum paginile ei mă cheamă să le descopăr povestea, așa cum Michelangelo simțea cum marmura aștepta să își descopere adevărată față: o Pieta, un David, un Bacchus, o Madonă cu pruncul în brațe.

Voi ați citit această carte? Ați recomanda-o altor persoane? Dacă nu, aștept să o citiți și să reveniți să îmi spuneți dacă îmi dați dreptate când afirm că această carte are ce să vă învețe. Sunt sigură de asta.

carte

Alina Talabă

Anunțuri

4 gânduri despre „Agonie și extaz, de Irving Stone | Recenzie

  1. Frumos, și eu am auzit de cartea asta și m-a atras titlul :)))) Ba mai mult, chiar îmi imaginam că dacă o citesc sigur va fi cartea mea preferată (deși încă nu pot pune la îndoială lucrul ăsta) dar cred că o voi citi și eu. De obicei nu mă prea bag în cărți d-astea de istorie, adică na, cu persoanje de istorie, că nu le-am dus lipsa acum ceva amar de timp, dar de cartea asta mă apropii, și poate și de altele :))) Oricum mă gândeam ca mâine să fac o vizită la bibliotecă cu sora mea, să văd ce are în cap să împrumute la șapte ani :)))

    Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s