Uncategorized

Jurnalul Annei Frank | Recenzie

Recunosc, am amânat o perioadă citirea acestei cărți deoarece nu mă atrăgea cu nici un chip coperta. În plus, am avut greșita impresie că această carte va fi presărată cu prea multe și plictisitoare date istorice, care niciodată nu m-au atras de fel. Am dat însă peste o lucrare scrisă cu mult suflet de copila ce avea să devină figura simbolică a victimelor naziștilor. Anne Frank nu a visat niciodată că înscrierile sale vor ajunge vreodată cunoscute la nivel mondial, pentru ea universul frământărilor, dorințelor și conflictelor sale rămânând veșnic dezvaluit doar lui Kitty, așa cum își numește propriul jurnal.

Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e ca o senzație foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva, nu va fi interesat de efuziunile unei școlăriție de 13 ani.

Anne Frank este nevoită să se mute în vara anului 1942 împreună cu familia sa și alți evrei în Anexa, locul ce avea să le devină ascunzătoare pentru următorii doi ani. Aici, deși nevoită să trăiască zilnic aceeași realitate, înconjurată de aceleași persoane, Anne evoluează treptat, acest lucru fiind vizibil și în modul în care își scrie gândurile cu vechiul său stilou pe hârtie.

anne-Frank-5

Deși în afara zidurilor Anexei se dă un adevărat război, locatarii acesteia nu se feresc să pornească din cele mai mici și infantile motive chiar ei propriile războaie. Sătulă de certurile adulților, adesea Anne se retrage în camera sa ori în mansardă, unde abordează împreună cu Kitty teme tot mai diverse, de la sexualitate, pâna la desăvârșirea omului prin intermediul naturii lui Dumnezeu. Veșnic nemulțumită pentru că nu își poate impune punctul de vedere în fața adulților, aceasta îi condamnă pentru imaturitatea de care aceștia dau dovadă în ciuda vârstei lor. Mereu în conflict cu mama sa, aceasta nu poate nutri sentimente de iubire decât pentru tatăl său, Otto Frank, cel care în anul 1947 va face primii pași pentru promovarea jurnalului fiicei sale.

Mă apasă mai mult decât niciodată gândul că nu putem să ieșim niciodată și mi-e foarte teamă că vom fi descoperiți și apoi împușcați.

Matură, această abordează chiar și tema iubirii, descriind acest sentiment nobil cu claritate și profunzime. Ea știe că iubirea nu este deloc superficială, dar nu înțelege de ce adulții fac din acest sentiment ceva condamnabil. Își dorește ca atunci când va scăpa din camerele unde este nevoită să se refugieze, să ajungă jurnalistă și să își publice propriile cărți. Își umple timpul învățând, citind, scriind, meditând. Din nefericire, dorințele din Anexă nu se vor  îndeplini niciodată, ele tranformându-se în scrum.

Afară e groaznic. Bieții oameni sunt ridicați zi și noapte de la casele lor, neputând lua cu ei nimic altceva decât un rucsac și ceva bani. În plus, pe drum li se confiscă și astea. Se fragmentează familii, se separă bărbați, femei și copii. Copii care vin acasă de la școală nu-și mai găsesc părinții. Femeile care merg la cumpărături își găsesc la întoarcere casa sigilată, familia dispărută.

Jurnalul Annei Frank este foarte frumos scris. Problemele abordate în ea sunt foarte actuale. Copila de treisprezece ani reușește să le predea adulților lecții de viață prin intermediul confesiunilor ei. Nu e de mirare că astăzi, la 50 de ani distanță de la tragica sa moarte, puțini sunt cei care nu i-au auzit niciodată numele. Ar trebui să fie puțini la număr și cei care nu i-au răsfoit nici măcar din curiozitate jurnalul. Eu vă recomand cu dragă inimă nu doar să îl răsfoiți, ci să îl citiți, căci are ce să vă învețe.

Este condamnabil faptul că oamenii, prin războaiele care continuă să se desfășoare chiar și astăzi, au spulberat visele și viețile a milioane de oameni. Asemenea Annei Frank au fost și alți copii, care nu vor reuși niciodată să împărtășească  nimănui dramele prin care au trecut. Au fost răpiți din sânul familiei, batjocorâți, omorâți, și aruncați în gropi comune alături de alți zeci asemenea lor. Și totul doar datorită unui război fără sens.

Alina Talabă

carte

Anunțuri

10 gânduri despre „Jurnalul Annei Frank | Recenzie

  1. Na că ne-am potrivit și noi în sfârșit. :)) Mă bucur că ți-a plăcut, e printre cărțile mele preferate. Deși știam ce avea să se întâmple, la final tot mi s-a frânt inima. E prea.. nedrept.
    Oricum, frumoasă recenzie! :3

    Apreciază

      1. Ce bine mă simt când îmi zice cineva asta. :)) Mă bucur nespus când reușesc să determin oamenii să citească o carte prin ceea ce scriu despre ea! 😀 Mulțumesc și eu că îmi citești blogul! ^_^

        Apreciat de 1 persoană

  2. Şi eu am amânat destul de mult să citesc această carte pentru că am crezut că va fi plină de violenţa caracteristică războiului şi lagărelor. Trebuie să îi mulţumesc persoanei care mi-a făcut-o cadou, aşa am ajuns să mă apuc de ea şi am descoperit că este despre violenţa de zi cu zi, cea care există în relaţile interumane cotidiene şi despre violenţa care apare uneori în interiorul fiecăruia din noi. M-a impresionat Anne, e nedrept că i-am citit jurnalul şi nu miloanele de cărţi pe care spera să le scrie când va fi mare, e nedrept că s-a maturizat prematur pentru că în lumea ei micuţă nu era înconjurată decât de adulţi, e nedrept că la 13 ani a trebuit să se împartă între dorinţa de a ieşi dintre patru pereţi şi frica de a nu fi ucisă. Cred că asemena cărţi ar trebui să fie date copiilor în şcoli ca oricine ar ajunge apoi să ia decizii să se gândească de milioane de ori înainte de a începe un război.

    Apreciază

  3. Abia aștept să citesc și eu cartea. Mă pasionează subiectele de genul ăsta, iar despre Anne Frank se aud atâtea, deci sper să ajung să îi citesc și eu gândurile din jurnal.

    Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s