Lăsăm sămânța geloziei să ne încolțească în suflet de teama de a nu îl pierde pe cel de lângă noi.

– Dacă ar fi să flirtez acum cu un tip, ce ai simți?

– Dezamăgire? răspunse el, puțin contrariat de întrebarea venită de niciunde. Cred că aș fi foarte dezamăgit. Dezamăgit de tine.

– Lasă asta, i-o tăie ea scurt. Să spunem că nu aș flirta. Să spunem că doar aș vorbi cu el. Atunci?

– Aș fi gelos! adăugă cu certitudine.

– De ce? îl întrebă, iscodindu-l. Aștepta un răspuns. Un răspuns la care voia cu tot dinadinsul să ajungă.

– Pentru că te iubesc!

– Gelozia nu are treabă cu iubirea. Probabil ți-ai imagina cum discuția dintre noi se încheagă din ce în ce mai bine. Poate îi dau numărul meu de telefon. Poate el îmi spune că sunt frumoasă și îmi propune să ne întâlnim. Recunoaște! Ți-ar fi frică să nu mă pierzi.

Se așternu un moment de liniște.

-Ai dreptate. Mi-ar fi frică. Foarte frică!

Gelozia nu se naște din iubire. Aceasta este o proiectare a celor mai înfricoșătoare scenarii ale noastre. Lăsăm sămânța geloziei să ne încolțească în sufletele de teama de a nu îl pierde pe cel de lângă noi. Gelozia nu este o dovadă de iubire. O dovadă a iubirii ar fi încercarea de a ne înfrunta această frică. Nu îl putem ține pe cel de lângă noi încătușat în lanțuri. Este o ființă umană, asemeni nouă, și are dreptul să facă tot ce dorește. Când va simți nevoia, va pleca oricum. Dacă îl sufoci, va pleca cu atât mai repede. Dar cât timp alege să îți stea alături, încearcă să construiești cât mai multe amintiri frumoase și să te bucuri de acestea alături de el.