Gânduri

Facem totul pentru a câștiga o inima dar prea puțin pentru a o păstra!

Sacrificăm prea mult pentru ca mai apoi să nu mai sacrificăm deloc. Ne chinuim ore, zile, săptămâni pentru a intra în grațiile celui pe care se presupune că îl iubim, ca mai apoi, când observăm că lucrurile nu merg așa cum am sperat, să renuțăm. Am câștigat o inimă, dar ea nu se prevalează întru totul dorințelor și așteptărilor noastre. ”Nu-i nimic! Doar sunt atâtea alte inimi care așteaptă să fie cucerite!” ne zicem.

Când o relație nu merge bine, suntem obișnuiți să îi punem capăt. Dar dragostea nu dispare prin rostirea unei incantații magice, cu atât mai puțin prin șoptirea cu voce afectată a cuvintelor ”Cred că ar trebui să o luăm pe drumuri separate!”, la care se mai adaugă și cireașa de pe tort ”Nu tu ești de vină! Eu sunt!”, asteptându-te ca după o astfel de încheiere să ți se ofere la schimb o altă șansă de a încerca în altă parte. Poate de această dată va da norocul peste tine și îți vei întâlni marea dragoste, partenerul perfect, care să îți ghicească cele mai ascunse dorințe doar uitându-se la tine.

Eu cred că atunci când ceva nu merge, ar trebui să renunți! Să renunți, dar nu la relație și în nici un caz la omul de lângă tine, cel alături de care ai ajuns să construiești atâtea amintiri frumoase. Atunci când ceva nu merge ar trebui să renunți la orgoliu și la așteptările nerealiste. La așteptarea aceea că poate într-o bună zi, prin cine știe ce revelație divină, partenerul va ști nu numai că ești nemulțumit dar va cunoaște cu certitudine și care este motivul acestei nemulțumiri. Dacă vrei să continui această călătorie alături de această persoană în marea învolburată a vieții, de ce să nu îi întinzi o mână și să îl ajuți să își păstreze mai bine echilibrul cu tine în aceeași barcă? De ce să îl arunci din ea fără a-i arunca nici măcar un colac de salvare? Preferăm să ne ascundem nemulțumirea în loc să comunicăm deschis și să spunem ceea ce ne frământă. Preferăm să ne prefacem că totul e superb, când de fapt noi înșine otrăvim pe zi ce trece cu venin sentimentele dintre noi, creând șanțul ce are mai apoi să se transforme într-o prăpastie. Cel mai trist e că refuzăm să recunoaștem că poate la noi e problema și poate că noi greșim.  Trebuie să înveți să lupți pentru a face ceva să meargă, fără a te da bătut. Trebuie să înțelegi că facem totul pentru a câștiga o inima dar prea puține pentru a o păstra! Gândește-te la cuplurile în vârstă ce se plimbă zâmbind în parc alături de nepoți, în timp ce se țin de mână! Crezi că viața lor a fost mereu roz? Au știut doar cum să fie alături unul de altul, cum să se suțină reciproc și cum să facă împreună ca greutățile să pară mai mici și să treacă mai repede. Părul lor cărunt și umerii ușor încovoiați sunt dovada că acestea au fost în număr mare și destule.

Alina Misaki

Anunțuri

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s