Rakushisha, de Adriana Lisboa – Recenzie

rakushisha_adriana_lisboa_recenzie

Într-o staţie de metrou din Rio de Janeiro, oraşul în care trăiesc amândoi, Haruki şi Celina se întânesc din întâmplare şi după puţin timp hotărăsc să călătorească împreună în Japonia pentru a vizita Rakushisha, cabana în care a locuit faimosul poet din secolul al XVII-lea, Matsuo Basho: „Un vechi poet din Japonia. Nimic interesant, în mod special, pentru Haruki: doar în măsura în care tot ce o interesa pe femeia aceea era mai urgent decât foamea, decât setea, decât somnul, decât catastrofele naturale, globale, planetare, interplanetare, cosmice. Mica sa catastrofă particulară.”

Voi încerca să vă spun părerea mea sinceră cât mai succint şi fără a folosi prea multe cuvinte ambigue

Această carte NU ESTE O CARTE UŞOARĂ! NU E DELOC SIMPLU DE CITIT, deci dacă nu aveţi puţintincă răbdare şi o minte foarte ageră, vă sugerez să fugiţi de ea cât vă ţin picioarele.

Spun că nu este o carte uşoară pentru că pe parcursul ei se întâlnesc mai multe planuri şi vă voi da şi câteva exemple:

  • jurnalul lui Matsuo Basho, din care eu  nu am înţeles mare lucru
  • jurnalul Celinei;
  • jurnalul lui Haruki;
  • amintirile ambilor, care au fost oarecum deliciul cărţii. Cred că sunt singurele pe care le-am înţeles pe deplin şi am extras de acolo câteva citate uimitoare .

Haruki este un desenator priceput contactat de o editura pentru a ilustra cartea lui Matsuo Basho, proaspăt tradusă de Yukiko, traducătoarea niponă cu care în urmă cu an avusese o relaţie interzisă de verigheta ce îşi avea locul solemn pe inelarul acesteia. Deşi Haruki are rădăcini în arhipelagul nipon, este total paralel cu cultura oamenilor cu ochi alungiţi, ochi care îl însoțesc și pe el pretutindeni  în lumea braziliană.

Celina este femeia pe care o întâlneşte întâmplător în uriaşul oraş Rio de Janeiro şi căreia îi propune să îl însoţească în Japonia, pentru a face cercetări cu privire la locaţiile amintite de Matsuo Basho în lucrarea sa.

Ajunşi în Japonia, cei doi o iau pe cărări diferite. Haruki pleacă în Tokyo cu gândurile sale, în timp ce Celina rămâne în Kyoto, bântuită de amintirea fetiţei sale Alice şi a soţului său, Marco.

Şi atunci mi-a spus: eşti aşa frumoasă…
Acea frază luminoasă. În zăpăceala fericirii, a venit surpriza aceea şi eu am zis: am observat un lucru.
Ce? a întrebat el.Cuvintele drăguţă, frumoasă şi minunantă au semnificaţii total diferite. Când îmi spui eşti aşa drăguţă, când îmi spui  frumoaso şi când îmi spui eşti minunantă. Lucrurile astea sunt total diferite (…) Când spun eşti drăguţă, a zis el, cred că vreau să spun aşa fizic. Înţelegi? Când spun frumoaso, e din cauza a ceva grozav ce mi-ai spus sau ai făcut. Dar când eşti minunată, asta se întâmplă pentru că interiotul şi exteriorul se întâlnesc.”

Chiar dacă nu am înţeles mare lucru din carte, în final tot am învăţat ceva. Pe lângă aprofundarea unor noi obiceiuri ale japonezilor, am învăţat ceva ce ar trebui să învăţăm cu toţii:) Ceva demn de înmagazinat în sufletul nostru. Ceva despre călătorie, despre viaţă, dar nu vă voi spune tocmai pentru a vă face să vă bateţi capul cu cartea asta care merită citită şi interpretată după propria conştiinţă.

Am mai citit câteva recenzii pe net înainte şi eu zic că au fost prea dure. Mult prea dure. Cartea are totuşi frumuseţea ei. Este deosebită de celelalte. Să fim serioşi? De câte ori aţi întânit până acum cărţi care să vă dea bătăi de cap? Cărţi care să vă pună mintea la contribuţie? Cărţi care să vă facă să gândiţi?

„Îmi lipseşti. Mi-ai lipsit înainte de a te cunoaşte. Îmi lipseşti acum. Asta înseamnă refacerea unui traseu. Întoarcerea la tine şi la faptul că îmi lipseşti, mi-ai lipsit şi o să îmi lipseşti întodeauna. Chiar dacă sunt lângă tine. Chiar dacă îţi simt mâna într-a mea şi trupul emanând valuri de câldură. Transpiraţia discretă a mâinii tale într-a mea.

Există alt mod? Dacă trebuie (şi trebuie) să te am, există al mod?

ŞI DACĂ nu există alt mod?

ŞI DACĂ singurul mod de a trece unul prin viaţa celuilalt este acesta? Numai acesta? Ca un călător.”

Voi acorda cărţii scrise de Adriana Lisboa o notă cu puţin mai mică decât seriei Divergent. Deşi este o carte foarte bună, este greu accesibilă şi nu o recomand, de exemplu, cititorilor seriei mai sus amintite. Nu cred că ar face faţă până la final, probabil ar abandona cartea şi ar spune că este o carte proastă, deşi nu e aşa. Finalul mi-a plăcut mult.  Săraca Celina. Şi săracul Haruki

nota_recenzie_rakushisha_adriana_lisboa_editura_univers

– Ţin să le mulţumesc celor de la Editura Univers  pentru şansa de a citi această carte ! –

– Dacă doriţi să citiţi ceva cu siguranţă diferit, cartea o găsiţi aici

Titlu: Rakushisha

Autor: Adriana Lisboa

Editura: Univers

Nr. pagini: 141

Vezi preț : aici

Ne citim:) 

Rakushisha adriana lisboa recenzie editura univers din dragoste pentru carti

Anunțuri

3 gânduri despre „Rakushisha, de Adriana Lisboa – Recenzie

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: