Ne blocăm prea des în rutină

Scriu acestă postare datorită unui cititor drag care mă „deranjează” mereu cu mesajele şi urările sale de bine. De m-aţi deranja toţi aşa, ce bine ar fi. 
Că vrem ori nu, fiecare dintre noi ajunge la un moment dat să se lovească de acest fenoment, rutina, cea care devine atât de plictisitoare în timp, cea care ne ţine parcă legaţi cu lanţuri grele de mâini şi de picioare, ghidându-ne asemeni unui păpuşar pe acelaşi drum bătătorit în alte zeci de zile. Rutina ne acaparează tot mai des viaţa şi ajungem, mereu, să ne plângem de faptul că nu ne putem descotorosi de ea, că nu putem împiedica parcurgerea acelui traseu mereu.
Ba bineînţeles că putem! Nu ne interzice nimeni să mergem şcoală, de exemplu, urcându-ne într-un alt autobuz într-o dimineaţă, pentru a parcurge un traseu nou. Cel vechi devine anost şi melancolic după un timp, căci ajungi să cunoşti orice colţişor al străzilor pe care circuli cu atâta obişnuiţă, dar cel nou, mereu ne va capta atenţia, ne va ţine cu ochii aţintiţi pe geam, lăsându-ne să îi descoperim noutăţile. Ajungem astfel să constatăm că s-a mai deschis un magazin pe străduţa X, s-au mai contruit nişte case, s-au mai renovat nişte străzi. Ce putem constata din acest exemplu simplu? Ei bine, putem spune că activităţile noi ne vor ţine mereu ancoraţi în prezent, ne va face să ne bucurăm la o altă intensitate de faptul că trăim, decât cele pe care le practicăm regulat, devenit în timp un automatism pe care îl practicăm fără a mai fi lucizi de clipa prezentă.
Ne blocăm prea des în rutina de a sta înconjuraţi de aceeaşi oameni, de a ieşi afară cu aceeaşi prieteni, de a ne trezi mereu la aceeaşi ora, de mânca mereu aceeaşi mâncare, de a privi mereu pe acelaşi geam. Nu vreau să spun că lucrurile acestea nu ar fi fireşti sau ar fi anormale. Vreau să punctez faptul că aceste lucruri banale ar trebui mereu completate cu altele noi, căci viaţa trece pe lângă noi insesizabil, iar din cauza obişnuinţei, comodităţii, fricii de necunoscut, refuzăm să ne aruncăm în mrejele vieţii şi să o trăim cu adevărat. Ne plângem tot mai des că ne plictisim, dar ne complacem în monotonia în care trăim, fără a ne lua frâiele propriei vieţi în mâini şi pentru a ne ghida energia spre lucruri constructive.
Nu sunt un exemplu elocvent de „Aşa da„. Aş fi mai degrabă încadrabilă în categoria „Aşa nu.” Ştiu că îmi este frică de necunoscut, dar încerc să îl înfrunt cu paşi mici, puţin câte puţin. Am făcut acest blog tocmai pentru a înfrunta o mică parte din necunoscut. Voi cunoaşte mâine o nouă persoană pentru a înfruntă încă o mică parte a necunoscutului, îmi voi cumpăra un sortiment diferit de ciocolată pentru a experimenta ceva nou.
Nu vreau să mă lungesc prea mult, căci deja am scris destul. Important e că viaţa trece pe lângă noi, fără ca noi să o trăim.
Scrieţi-mi, răspunzându-mi la următoarea întrebare:
Tu ce vei face mâine pentru a înfrunta necunoscutul? 
 
Ne citim:) 
 
Anunțuri

8 gânduri despre „Ne blocăm prea des în rutină

Adăugă-le pe ale tale

  1. Atat titlul cat si pozele sunt foarte sugestive pentru tema si pentru tot ceea ce ai scris acolo,dar inainte de a iti raspunde la intrebarea de la final vreau sa ma opresc putin asupra subiectului pe care l-ai dezbatut acolo.
    Rutina…am stat cateva minute sa ma gandesc daca pot sa-i asociez acestui cuvant/fenomen vreun lucru bun,dar n-am prea gasit.De fapt,ce poate fi placut la o rutina? Chiar si micile detalii din timpul unei zile (o gluma,o melodie,un cadou,o vorba buna primita din partea unui prieten,o plimbare prin parc) devin lipsite de importanta in ochii celui blocat in rutina.Sufletu-i prea gol,mintea-i prea plina,motivatia de a iesi din impasul asta lipseste si ea cu desavarsire,iar timpul pare ca nu-ti mai ajunge,trece pe nesimtite.Plictiseala,monotonia,melancolia,depresia sunt stari familiare celui ce trece prin rutina (constient sau inconstient de asta),iar a cere ajutorul cuiva e pe ultimul loc in lista noastra ca…mandria-i prea mare.
    Da,bineinteles ca puteam sa iesim din rutina.Dar in momentul cand ai iesit din ea,peste putin timp o sa intri in alta.Pana la urma urmei si viata e o rutina,nu? Singura scapare la care m-am gandit eu e sa ne traim viata din schimbare in schimbare (ceea ce e cam greu de realizat si de acceptat),dar apoi am realizat ca si asta e tot un fel de rutina.
    Apropo de autobuze:in 2011 m-am urcat si eu intr-un autobuz si am parcurs un traseu total diferit (ce-i drept,distanta a fost cam mare – 2000km),si fara sa realizez asta a fost o evadare involuntara si inconstienta din rutina.Totul a fost schimbat:oamenii pe care i-am intalnit,magazinele,produsele din magazine,drumurile,parcurile,lacurile,aerul,cladirile, masinile,culorile (etc.). De-aici mi-am dat seama ca nu e de ajuns sa schimbi micile detalii din viata de zi cu zi ca sa te lepezi de rutina,ci schimbarea trebuie sa fie radicala (schimbarea locului de munca,a scolii,a domiciliului,a hobby-urilor,a pasiunilor,a activitatilor zilnice),dar,cum ziceam mai devreme,iesi dintr-o rutina si intri in alta.Deci e cam inevitabila rutina asta,fir-ar ea!:))
    Eu sunt sigur ca te incadrezi in ambele,cu totii ne incadram in ambele,unii mai mult intr-una si mai putin in cealalta,norocul nostru e ca totusi suntem diferiti unul de celalalt.
    Si in legatura cu intrebarea finala….presupun ca toti avem o oarecare frica de necunoscut:unii se lasa rapusi de ea si nu afla ce se ascunde in spatele zidurilor,altii se avanta in necunoscut atat de tare incat frica asta e pusa sub semnul intrebarii:”-Oare exista?”Da,exista,dar ei au curajul sa treaca peste ea.Tot ceea ce ne dorim se afla de cealalta parte a fricii.
    Ce voi face eu maine pentru a infrunta necunoscutul?:)) Eu unul sunt terifiat de necunoscut…atat de terifiat incat nu vreau sa-l infrunt (desi sunt constient ca pot).Nu sunt genul de om care se da in vant dupa schimbare,am urat intotdeauna sa-mi fac prieteni noi (am preferat sa ma concentrez in a-i pastra pe cei vechi),am preferat sa fac naveta la scoala cea veche in loc sa ma transfer la una mai apropiata de mine,am aceeasi muzica in playlist de ani de zile s.a.m.d. .Deci eu mi-am cam creat propria rutina.Macar daca e sa fiu blocat intr-una,sa fie una placuta si bine cunoscuta. 🙂 Asa ca necunoscutul nu reprezinta pentru mine decat o schimbare,iar schimbarile sunt arareori in bine.

    „If you think adventure is dangerous,try routine;it is lethal.” ~ Paulo Coelho

    Apreciază

  2. Inainte sa-ti raspund la intrebare, o sa iti spun ce cred eu despre acest subiect.
    Omul ii e firica de necunoscut, mai ales atunci cand nu-si permite, sau a mai fost dezamagit/ranit de ceva acemanator. De exemplu, vrei sa iei o ciocolata de un sortiment nou, dar nu stii daca are gust bun, si nu vrei sa-ti irosesti banii pe ceva pe care il arunci, sau ai mai luat de la acel brand ceva si nu ti-a placut, deci nu vrei sa mai incerci. Da, e adevarat, am putea lua un alt autobuz, dar daca altul nu duce unde vrei tu? (gandestete la asa in sens metaforic 😉 )
    Ca sa iti raspund la intrebare, probabil nimic, din pacate voi sta in casa, pentru ca nu am cu cine iesi, dar te intreb pe tine, esti din Iasi? Daca da hai sa ne intalnim! Astfel cunoastem pe cineva nou! Vrei? Vorbim pe mail, scriem pe pufulet002 @ yahoo . com .
    Te tuc!

    Apreciază

  3. Frumos răspuns! Cât despre crearea propriei rutine pot spune că mulţi oameni fac asta doar pentru a-şi crea o anumită bulă de siguranţă. Nu ştiu de ce, dar rutina oferă siguranţă. Şi eu sunt unul dintre aceşti oameni şi m-am regăsit 100% în ceea ce ai spus, chiar şi la faza cu muzica veche din mp3:))) Într-adevăr, de rutină nu putem scăpa în totalitate, dar eu voiam să spun că e ok să mai păşim din când în când pe lângă drumul bătătorit pentru a mai descoperi lucruri noi. Ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun :)) Te aştept să mă baţi în continuare la cap cu subiecte drăguţe. Ne citim :3

    Apreciază

  4. Multumesc 🙂 Da,probabil multi oameni fac asta,n-am de unde sa stiu….eu ti-am detaliat putin lucrurile din punctul meu de vedere,acum concluzia e la tine in teren. 🙂 Ofera siguranta? In ce sens? Da?:)) Nu ma asteptam sa te regasesti atat de mult. Da,da,mi-am dat seama ca iti place sa vorbesti in metafore.E ok,si mie imi place. 🙂 E bine „sa mai pasim din cand in cand pe langa drumul batatorit pentru a mai descoperi lucruri noi”.Daca mergem in aceeasi directie cu multimea nu o sa mergem mai departe decat merge si ea,daca mergem singuri o sa ajungem in locuri nestrabatute de nimeni.Ehm,cred ca te-am batut destul la cap pana acum…subiecte dragute am multe,multe,multe,multe,multe. Intrebarea e:tu ai timp si rabdare sa le dezbatem aici pe blog?:))

    Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: