De ce nu mi-a placut „Cautand-o pe Alaska”? | Recenzie

Sinopsis

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele necunoscut”.

Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoare Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Boliver, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”

DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Recenzie

Cred că este timpul să vă răspund întrebării „De ce nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska”. Ei bine, răspunsul va fi unul ciudat: nu pot spune că nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska! Chiar dacă nu am fost în totalitate absorbită de acţiunea cărţii,  întrebarea ce bântuie parcă întreaga existenţă a Alaskăi: „Cum putem ieşi din acest labirint al suferinţei?” m-a îndemnat să o citesc până la final.

---

„Nu putem să prevedem viitorul. Ce bine ar fi dacă am putea vedea nesfârşitul şir de consecinţe care decurg din cele mai mărunte acţiuni ale noatre. Însă, în clipa în care o facem, nu mai ajută la nimic.”

---

Mă aşteptam totuşi ca acestă carte să fie mai WOW la câtă lume vorbeşte despre ea şi despre John Green. Totuşi nu m-a încâtat suficient de mult. Nu pot spune că nu îmi place povestea, dar mă aşteptam la ceva mai sclipitor şi mult mai bun. Alaska Young cu siguranţă nu a devenit personajul meu favorit. Modul ei ciudat de a se comporta, impulsivitatea, toanele ei, răspunsurile date în doi peri prietenilor, m-au făcut să o detest iniţial. În final mi-am schimb părerea într-un mod pozitiv, dar nu suficient de mult. Nu vă aşteptaţi să daţi peste un personaj feminin rupt din basme, fără defecte, ce suceşte minţile băieţilor dintr-o singură privire. Bine, poate că mintea băieţilor o suceşte fără prea mult efort, dar ceea ce vreau să zic e că Alaska Young e un personaj ce are şi defecte.  Multe defecte pe care John Green le evidenţiază parcă dinadins, în loc să încerce să le ascundă.

---

„Buddha a spus că suferinţa este provocată de dorinţă şi că încetarea dorinţelor înseamnă încetarea suferinţei. Când încetezi să-ţi mai doreşti ca lucrurile să nu se descompună, atunci n-ai să mai suferi când o vor face.”

---

Un aspect ce nu mi-a plăcut la carte, deşi veţi spune că sunt nebună, este prezenţa înjurăturilor şi a expresiilor de genul „Să te fut!” sau „Ţi-a luat-o în gură de două ori într-o singură zi” (expresii citate din carte), deşi pe copertă scrie clar că aceasta se adresează tinerilor cu vârsta de 14 ani. Ştiu, la 14 ani adolescenţii cunosc deja aceste expresii din diferite anturaje, dar parcă nu e ok să le regăseşti într-o carte. Din punctul meu de vedere  o carte ar trebui să lumineze minţi, nu să promoveze alcoolul, fumatul, nesupunerea  în faţă autorităţii şcolară, aspecte care se regăsesc din plin în cele 284 de pagini.

---

„Uneori piezi o luptă, dar trăsnăile întotdeauna câştigă războiul.”

---

Acum e timpul să trecem la aspectele pozitive. După cum am spus, Alaska nu a reuşit să îşi ocupe locul pe lista personajelor mele favorite. Totuşi, un personaj secundar conturat de către John Green ca fiind un bătrân neputincios cu un singur plămân, profesorul Dr. Hyde ce predă materia numită „Religiile lumii” a reuşit să îmi câştige simpatia. Am extras multe citate din acestă carte datorită lui. Cred cu tărie că Miles Halter nu ar fi ajuns să se întrebe anumite lucruri pe parcursul acţiunii fără îndrumarea acestui profesor, pe care ajunge să îl considere un geniu. Mi-ar fi plăcut ca în liceu să studiez un obiect precum Religiile lumii, cu un profesor la fel de bine pregătit, dar din nefericire, liceul deja s-a terminat, deci pot doar să mai am speranţa că nepoţii mei o vor putea face. (paragraf nostalgic)

Colonelul e un alt personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc, pe lângă Miles Halter, datorită sclipirii sale de geniu şi a prieteniei adevărate, a camaraderiei de care dă dovadă. La început am crezut că acest personaj va fi un reprezentant al tânărului delăsător şi prost. Totuşi, el  se dovedeşte a fi un adevărat geniu,  capabil să plănuiască la secundă anumite comploturi (vă las să citiţi cartea pentru a descoperi la ce mă refer), care îşi iubeşte mama în ciuda sărăciei în care trăieşte şi care învaţă pentru a obţine calificative mari. Cu siguranţă m-a uimit în mod plăcut.

Finalul e deschis, aspect care mi-a plăcut. Cu siguranţă aş fi avut mai multe de scris la întrebarea „De ce nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska?” dacă finalul ar fi fost sec, conturat clar, fără a lăsa nici o întrebare cititorilor. Eu m-am ales cu o listă semnificativă de întrebări, la care sper să găsesc răspunsul în timp prin prisma experienţelor vieţii.

---

„Îşi petreci toată viaţa captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi şi cât de mişto o să fie să-ţi imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te foloseşti de viitor pentru a scăpa de prezent.” 

---

Cartea primeşte nota 2/5 datorită finalului, a personajelor amintite mai sus şi a întrebării „Cum putem ieşi din acest labirint al suferinţei?”.  Nu a fost o carte proastă, dar nu s-a ridicat în totalitate la înăţimea aşteptărilor mele.

SHOP: Libris SHOP: Carturesti SHOP: Elefant

Voi ce părere aveţi despre această carte? 

Aştept cât mai multe comentarii!

 

Alina Talabă