2 stars · Book Review · Uncategorized

De ce nu mi-a placut „Cautand-o pe Alaska”? | Recenzie

cautand-o_pe_alaska

Sinopsis

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele necunoscut”.
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoare Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Boliver, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Recenzie

Cred că este timpul să vă răspund întrebării „De ce nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska”. Ei bine, răspunsul va fi unul ciudat: nu pot spune că nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska! Chiar dacă nu am fost în totalitate absorbită de acţiunea cărţii,  întrebarea ce bântuie parcă întreaga existenţă a Alaskăi: „Cum putem ieşi din acest labirint al suferinţei?” m-a îndemnat să o citesc până la final.

„Nu putem să prevedem viitorul. Ce bine ar fi dacă am putea vedea nesfârşitul şir de consecinţe care decurg din cele mai mărunte acţiuni ale noatre. Însă, în clipa în care o facem, nu mai ajută la nimic.”

Mă aşteptam totuşi ca acestă carte să fie mai WOW la câtă lume vorbeşte despre ea şi despre John Green. Totuşi nu m-a încâtat suficient de mult. Nu pot spune că nu îmi place povestea, dar mă aşteptam la ceva mai sclipitor şi mult mai bun. Alaska Young cu siguranţă nu a devenit personajul meu favorit. Modul ei ciudat de a se comporta, impulsivitatea, toanele ei, răspunsurile date în doi peri prietenilor, m-au făcut să o detest iniţial. În final mi-am schimb părerea într-un mod pozitiv, dar nu suficient de mult. Nu vă aşteptaţi să daţi peste un personaj feminin rupt din basme, fără defecte, ce suceşte minţile băieţilor dintr-o singură privire. Bine, poate că mintea băieţilor o suceşte fără prea mult efort, dar ceea ce vreau să zic e că Alaska Young e un personaj ce are şi defecte.  Multe defecte pe care John Green le evidenţiază parcă dinadins, în loc să încerce să le ascundă.


„Buddha a spus că suferinţa este provocată de dorinţă şi că încetarea dorinţelor înseamnă încetarea suferinţei. Când încetezi să-ţi mai doreşti ca lucrurile să nu se descompună, atunci n-ai să mai suferi când o vor face.”


Un aspect ce nu mi-a plăcut la carte, deşi veţi spune că sunt nebună, este prezenţa înjurăturilor şi a expresiilor de genul „Să te fut!” sau „Ţi-a luat-o în gură de două ori într-o singură zi” (expresii citate din carte), deşi pe copertă scrie clar că aceasta se adresează tinerilor cu vârsta de 14 ani. Ştiu, la 14 ani adolescenţii cunosc deja aceste expresii din diferite anturaje, dar parcă nu e ok să le regăseşti într-o carte. Din punctul meu de vedere  o carte ar trebui să lumineze minţi, nu să promoveze alcoolul, fumatul, nesupunerea  în faţă autorităţii şcolară, aspecte care se regăsesc din plin în cele 284 de pagini.

„Uneori piezi o luptă, dar trăsnăile întotdeauna câştigă războiul.”


Acum e timpul să trecem la aspectele pozitive. După cum am spus, Alaska nu a reuşit să îşi ocupe locul pe lista personajelor mele favorite. Totuşi, un personaj secundar conturat de către John Green ca fiind un bătrân neputincios cu un singur plămân, profesorul Dr. Hyde ce predă materia numită „Religiile lumii” a reuşit să îmi câştige simpatia. Am extras multe citate din acestă carte datorită lui. Cred cu tărie că Miles Halter nu ar fi ajuns să se întrebe anumite lucruri pe parcursul acţiunii fără îndrumarea acestui profesor, pe care ajunge să îl considere un geniu. Mi-ar fi plăcut ca în liceu să studiez un obiect precum Religiile lumii, cu un profesor la fel de bine pregătit, dar din nefericire, liceul deja s-a terminat, deci pot doar să mai am speranţa că nepoţii mei o vor putea face. (paragraf nostalgic)

Colonelul e un alt personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc, pe lângă Miles Halter, datorită sclipirii sale de geniu şi a prieteniei adevărate, a camaraderiei de care dă dovadă. La început am crezut că acest personaj va fi un reprezentant al tânărului delăsător şi prost. Totuşi, el  se dovedeşte a fi un adevărat geniu,  capabil să plănuiască la secundă anumite comploturi (vă las să citiţi cartea pentru a descoperi la ce mă refer), care îşi iubeşte mama în ciuda sărăciei în care trăieşte şi care învaţă pentru a obţine calificative mari. Cu siguranţă m-a uimit în mod plăcut.
Finalul e deschis, aspect care mi-a plăcut. Cu siguranţă aş fi avut mai multe de scris la întrebarea „De ce nu mi-a plăcut Căutând-o pe Alaska?” dacă finalul ar fi fost sec, conturat clar, fără a lăsa nici o întrebare cititorilor. Eu m-am ales cu o listă semnificativă de întrebări, la care sper să găsesc răspunsul în timp prin prisma experienţelor vieţii.

„Îşi petreci toată viaţa captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi şi cât de mişto o să fie să-ţi imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te foloseşti de viitor pentru a scăpa de prezent.” 


Cartea primeşte nota 2/5 datorită finalului, a personajelor amintite mai sus şi a întrebării „Cum putem ieşi din acest labirint al suferinţei?”.  Nu a fost o carte proastă, dar nu s-a ridicat în totalitate la înăţimea aşteptărilor mele.
pret_libris pret_elefant pret_okian_eng
Voi ce părere aveţi despre această carte? 
Aştept cât mai multe comentarii!
 
Alina Talabă

 

Anunțuri

12 gânduri despre „De ce nu mi-a placut „Cautand-o pe Alaska”? | Recenzie

  1. De cand a aparut aceasta carte am fost atrasa de frumusetea copertii, si mi-am dorit sa o cumpar imediat dar am decis sa aflu mai multe despre carte ca sa nu dau banii pe ceva ce nu-mi place. Doar ca unele recenzii mi-au cam taiat din avant.

    Apreciază

  2. Eu o citesc pe net şi mă bucur că am reuşit să o procur fără să dau banii pe ea pentru că am aceeaşi parere ca tine. Exact acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi la Divergent, mă aşteptam la ceva fabulos care să mă lase cu gura deschisă, iar până acum totul este relativ plat. Sunt pe la jumătatea cărţii iar Alaska are toane în permanenţă, Miles face o sută de descrieri ale formelor ei, iar Colonelul, care îmi place mult, ei bine, el e perfect. Sper ca totul să se regleze până la final.

    Apreciază

  3. Mda:)) Cand imi aduc aminte de fazele alea gen : „Sunt 5 straturi intre noi”, nu stiu daca sa plang sau sa rad >.> Ma bucur ca nu sunt singura careia nu i-a placut la nebunie cartea :3 Inseamna ca mai sunt inca oameni care prefera literatura adevarata :*

    Apreciază

  4. Nici pe mine nu m-a impresionat această carte. Auzisem multe lucruri bune despre John Green, însă cu această carte într-un fel m-a dezamăgit. Însă, dacă nu ai citit-o deja, îți recomand „Orașe de hârtie”, scrisă de el. Mie mi-a plăcut mult, iar de data asta mi s-a părut plăcut modul în care a relatat povestea. Poți să vezi recenzia pe blogul meu, dacă te interesează.

    Apreciază

  5. Nu am citit-o si sincer nici nu o voi citi, am renuntat sa mai citesc ceva de la autorul acesta atunci cand am terminat Sub Aceeasi stea care pur si simplu m-a distrus, desi e adevarat tot ce a scris, desi e realitatea dura din zilele noastre, am renuntat ❤

    Apreciază

Lasă un gând bun :3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s